Când capul mi-e plin de gunoaie astrale,
De praf, de ioni rătăciți, descărcați…
Când gândul imi zboară, iar pasu-i agale.
În ultimul rând aș vrea să te văd.
/
Când ochii măsoară imagini în ore,
În cadre-nghețate cu spectru concret.
Când sunete-aud în benzi incolore.
Atunci ne lovim… evident ricochete.
/
Când fulgere-mprăștii prin toată ființa,
Scânteie-n priviri, în atingeri, în șoapte.
Când urletu-i mut. Muribundă-i credința.
Te pierd conștient în a sufletului noapte.
/
Când gândul mi-e beat de-otrăvită licoare,
Iar ura și-atractia se fac în regret,
Te-alung din a vieții mele vâltoare.
Te salvez din capcană… infinit ricochete.
