You will not be punished for your anger, you will be punished by your anger.
— Buddha
Am revenit la calculatorul meu, cu tastatura mea, fără t şi s, plus fără alte butoane- incredibil cât de greu poate să fie. Momentan folosesc on screen keyboard, ceea ce îmi aminteşte de ce nu-mi plac mie telefoanele cu screen touch. Nu ştiu cât o să rezist, dar nu prea am altă soluţie, cred.
M-am abţinut azi să scriu pe blog. Ieri am avut o zi foarte proastă! M-am întrebat chiar: is it me, or the Universe is fucked up? Pur şi simplu, toţi oamenii de ieri m-au dezamăgi. Unul şi unul! Da!, una din acele zile când totul merge prost, de te întrebi dacă nu cumva e zi de cumpănă, iar la sfârşit, ca în filmele de groază, te calcă trenul.
M-a sunat unul din foştii şefi, rugându-mă să mă întorc. Ce am învăţat anul acesta, ca şi lecţie de viaţă, e că nu se merită să te reîntorci la oamenii care ţi-au dat destule motive să pleci, iar în cazul acesta poţi să foloseşti cuvântul niciodată fără nicio grijă cu referire la zicala niciodată nu zi… Niciodată, în cazul lor, e chiar prea puţin.
Tot ieri am realizat cât de mult pot să te ambiţioneze situaţiile negative, dacă ai destulă putere să strângi din dinţi, ca la injecţii…
Filed under: My life in UK
