Cum alegi cel mai bine un partener?

Am observat că, bărbaților, ca și femeilor, le place să obțină cu greu, ceea ce-și doresc ușor. Aplicat, în cazul a doi bărbați: cu cât răspunzi mai prompt interesului pe care îl arată, cu atât mai puțin interesat este. O faci pe inaccesibila, scorpie neserioasă și mereu în lipsă de timp, iar lui i se aprind beculețele.

Drept urmare, în procesul de cunoaștere, ambii parteneri joacă acest rol, de neinteresat, ca să stârnească interesul celuilalt. Primești sms, răspunzi după o oră și, chiar dacă ești aproape convins că îl citește imediat ce l-a primit, îți răspune după o altă oră. Și aștepți, că doar te interesează, chiar dacă știi că aștepți pentru că așa vrea el/ea.

Pentru mine e teribil de greu să fac asta. Să mă prefac precum că am o agendă încărcată, să uit să mai răspund la mesaj sau să nu răspund la telefon imediat. Mie mi-e greu s-o fac pe indiferenta, dacă, evident, îmi place de cineva și, oricât de dulce poate fi această tortură, cred că toate au o limită, iar interesul poate fi stârnit și prin alte metode decât indiferența falsă.

Câteodată chiar nu ești interesat, iar celălalt percepe asta ca fiind o luptă mai grea pentru el sau pur și simplu nu poate să refuze refuzul tău. Nu toți oamenii sunt meniți să fie împreună, chiar dacă uneori avem impresia că noi suntem cea mai bună alegere pentru unii. Fiecare știe cel mai bine ce vrea, chiar dacă uneori vrea lucruri teribile.

Lucrurile materiale atrag; Mașina, ceasul, statutul social. Atrag ca un magnet, dacă ești de fier. Îți sclipesc ochii ca la pisică și te simți bine când e vorba de ieșiri în restaurante de lux, excursii și plimbări cu mașini full options. Aproape că nu te mai recunoști când ajungi acasă și cobori de pe tocuri, în papucii roz, pufoși (ai mei sunt albaștri).

Când îți dorești să fii Cenușăreasa, Prințul nu e întotdeauna problema, ci faptul că n-ai o Zâna cea Bună, care să-ți dea peste botic și să te pună la munci chinuitoare, ca să știi de unde pleci, când ajungi unde ai pornit. Multe din noi ne transformăm în personaje pe care, poveștile, încă nu le-au inventat.

Din experiență, eu nu pot să țin pasul cu un bărbat bogat, pe tocuri sau fără tocuri. Îți refuzi, uneori, comfortul ca să te simți comfortabil. Te trimiți singură în cămară, să alegi porumbul de mazăre, gândindu-te că acesta n-a fost balul tău, prințul tău, povestea ta. Trebuie să fii de fier, ca să te lipești de magnet, iar eu sunt mai mult de plastic, fără botox sau silicoane, totuși.