Un început de săptămînă acceptabil. Lunea sunt 6 lectii pe orar, am fost la 4 azi )) . Lecţii de engleză adăugătoare… Oboseală, teme, net.
De la o vreme am început să îmi ascult partea aia lăuntrică, şi descopăr că sunt o visătoare şi că majoritatea viselor sunt realizabile. Visez să plec departe de aici, visez să plec în SUA. Am nevoie de o altă viaţă, lume… Învăţ intens engleză, mai am timp la dispoziţie. Niciodată nu e rău să visez, măcar mă hrănesc cu speranţa că va fi mai bine peste un an şi 7 luni de învăţat )
Chiar şi mergînd pe drum visez la cîte ceva. Încep a nu mai vedea lume, a nu mai simţi nimic pt nimeni, sunt neschimbătoare la factorii de mediu, doar că mîinile îmi sunt reci mai mereu. Nu mai contează. Nu mă merită. Eu am vise să îmi împlinesc, să ajung spre lumi care par de neatins.. Eu trebuie să am grijă de mine. Eu îmi creiez lumea mea în care e nevoie de “parolă” pt a accesa ceva. Vreau să trăiesc visînd pentru că asta mi se primeşte cel mai bine, sunt decisă să nu mai permit nimănui să îmi ruineze tot. Sunt singură, chiar de sunt sigură că am alături persoane care mă iubesc şi ar face orice pt a fi cu mine,uneori simt nevoia poate şi ştiu că am să pot apela, da mă iubeşte, pentru mine nu contează, sunt obosită de lumea asta mereu la fel.
Mi’e bine. Nu contează, e zi sau noapte… Visez, îmi doresc.
