După ce te-ai obișnuit să scrii posturi personale, timp de trei ani, îți vine greu să te detașezi și îți dai seama că asta însemni tu, ca și blogger- și nu mai poți să-ți păcălești cititorii cu posturi copy-paste, bancuri și poze amuzante. N-am mai scris de mult timp ce mi se întâmplă, decât în mod prezumtiv, poate și pentru că s-au întâmplat multe, iar eu n-am mai avut timp și răbdare. Incredibil cât de greu poate să fie să ne încadrăm ziua în 24 de ore, când ai atâtea de făcut!
Mi-e dor de familie și plănuiesc o scurtă vizită în Moldova-România, nu de Crăciun! nu de sărbători! asta am făcut timp de 9 ani; nu mai vreau motive ca să vin acasă, decât acela că mi-e dor. Am reușit să-mi amenajez noua cameră, nu am mai declanșat alarmele și mi-am făcut noi prieteni, în orașul în care m-am mutat. O vizitez pe Irene în fiecare sâmbătă, după muncă. Încă îmi caută un soț bun, deși e cu piciorul în ghips. Majoritatea prietenilor îmi caută partener, de am impresia că, a fi singur, e ceva greșit.
Intenționez să renunț la câteva ore de muncă, pentru că banii nu aduc fericirea, dacă nu ai timp să-i cheltuiești. Intenționez să mă implic în câteva proiecte, despre care o să vă povestesc când se embrionează, vreau să vizitez câteva locuri, vreau-vreau să-mi fac viața mai simplă, complicând-o frumos. Mă enervează că tot amân să fac lucurile importante, pentru că astea neimportante se fac de la sine. Am slăbit vreo 6 kg și am pus o tonă de încredere de sine pe mine.
N-am mai citit nimic! Mi-am cumpărat jurnal și tot ce am putut scrie a fost: - Dacă nu te apuci să scrii frumos, ca în clasele primare, să nu prind cerneală de pix pe aici! Am avut mereu un fix cu scrisul frumos. Rupeam pagini de caiet, doar pentru o singură greșeală și, vrei-nu vrei, pe la sfârșit de pagină, tot o comiți. Nu știu cum și-a păstrat tata scrisul atât de caligrafic! Tind să cred că, mana care nu știe să scrie, dă vina pe calculator!
Filed under: My life in UK
