Știi cum sunt amintirile? Asemeni poftelor imposibile din anumite anotimpuri. Te trezești, câteodată, iarna, că vrei pepene roșu. După aceea te iei cu fulgii și uiți. Îți dorești, în plină vară toridă, un săniuș, dar te duci la piscină și… uiți.
Uiți de anumiți oameni așa cum uită sugarul de sfârc și suzetă, iar când ți se reamintește, te surprinde faptul că… ai uitat, nu pentru o lună, ci cu totul. Te surprinde faptul cât de trecut poate să fie trecutul.
Filed under: de suflet:) 
