Cred că D-zeu există și că fiece om are un înger păzitor, și mai cred că orice muncă într-un final este răsplătită. După o lungă și dură luptă a revenit liniștea în suflețelul meu.Vara acesta nu am avut vacanță, deși mi-am dorit-o extrem de mult, am muncit ca un ogar. În plus, o dată cu venirea toamnei m-am implicat într-un proiect, care la prima vedere îmi părea doar un plus în cv-ul meu.
În proiectul în care m-am implicat am muncit din greu, de dimineață până apunea soarele la redacție apoi teren, apoi iar redacție, iar pe teren... și tot așa...Fiece zi era la fel. Mi-am schimbat radical modul de viață, dorm doar câteva ore, muncesc și sper. În pen-ultima zi de proiect, când deja făceam totalurile, am fost telefonată și anunțată că oamenii care muncesc sunt apreciați și că visele devin realitate, am fost selectată pentru un training în Bulgaria. Este vorba de un training internațional, vor fi participanți din mai multe state, vom face un schimb de experiență. Din partea țării noastre am fost selectată doar eu.
Timp de 10 zile voi fi cel mai fericit dintre pământeni. De fapt, deja sunt foarte fericită, nu merg, dar zbor!!! Am meritat această șansă, îi mulțumesc Domnului și îngerului meu păzitor(adica tăticul meu), care veghează asupra mea mereu! După atâtea lacrimi a venit și soarele pe strada mea, acum simt că toate lucrurile în viața mea încep să se aranjeze așa cum îmi doream mereu. Încet, pas cu pas. Tata ar fi fost mândru de mine, sunt sigură.
Cu mai multe detalii, impresii, fotografii am să revin peste câteva săptămâni.
p.s. Aștept cu mare nerăbdare, număr zilele :))
p.s.2 Mulțumesc din suflet tuturor celor care mă susțin, deși nu m-au văzut niciodată în realitate, pentru mine înseamnă mult :*
