Toamna asta a venit în zadar, e iarăși pustie și rece. Sau sufletul meu s-a transformat într-un gol imens. Ori, concentrată pe principiu că trebuie să îmi fac un nume și să muncesc m-am pierdut în drumul meu. 
Mi-e dor de tata. În fiece zi. 
M-am săturat să văd oameni falși, în interviurile pe care le am săptămânal, în cercul de "prieteni". Fiecare face doar lucruri care i-ar aduce un folos propriei persoane, nimănui nu-i pasă că mie îmi este greu. 
Uneori regret că m-am născut în lumea asta, în țara asta și că văd în fiece dimineață aceiași draperie cafenie.
Nu văd un viitor al culturii în țara noastră, deși muncesc cu scopul de a dezvolta această ramură.
Mi-aș dori să mă îndrăgostesc. Mi--e dor de o discuție cu un bărbat deștept. Plictisită de priviri cu interese...
Nu am nimic, decât speranța că părinții mei sunt mândri de mine. sunt singură. toamna asta nu are nici un gust.