Dar nu despre asta vreau să vă spun, să nu vă plictisiți citind viața mea de jurnalistă :))Zilele trecute intru într-un magazin ce se află aproape de Universitatea de Medicină. Aceasta cred că este universitatea care are cei mai mulți studenți străini. În fine, când am intrat, în magazin erau 2 băieți și o fată din Turcia. De cum am făcut primul pas în magazin, unul dintre cei doi băieți a spus ceva în limba turcă, cred și a zâmbit, celălalt și-a încruntat fruntea și a zis și el ceva în limba asta a lor. Eu acolo mă simțeam așa de prost, mă uitam când la unul, când la celălalt, așteptând o traducere :DD. Îmi dădeam seama că vorbesc despre mine, dar dacă e de bine sau rău așa și nu am înțeles până la urmă :). Într-un final, fata care era cu ei a zis ceva cu voce tare și au ieșit. Vânzătoarea a zis să nu atrag atenția, de-alde ei vin în fiece zi în magazin, ea s-a obișnuit deja. Mă simt aiurea când nu înțeleg despre ce vorbesc oamenii din jurul meu. Tare-s ciudați turcii ăștia.
:)))