Ai avut vre`o data senzatia asta nebuna de a nu face nimic, de a nu avea chef sa discuti cu colegi, oameni care iti pun tot felul de intrebari, scoala… Te-ai trezit vre`o data cu senzatia ca nu mai poti suporta ce ti se intimpla si ca degraba exploadezi? Ai incercat sa te calmezi prin muzica care de obicei ajuta, dar de data ceea tot era invers? pt k o simtiai cum te rascoleste, amintindu`ti oameni, momente pe care ai uitat cum sa le treiesti intr`un mod mai perfect. Nu mai ai rabdare sa vina ziua de miine sa fie ceva schimbat, si atunci cind apare esti destul de dezamagit pt k totul e la fel, la fel de monoton cu un cer in nuante sumbre imbibate de un sur intens… cel putin asa ai obisnuit sa`l vezi de`a lungul timpului… Si zi de zi, iti e frica sa nu te dezamagesti in actualul sau permanentul iubit, sa nu crezi ca prietenele pe care le`ai considerat atita timp cele mai bune prietene, acum nici ca te observa prin oficiu sa scoala unde sunteti.. Mereu nu incetezi sa iti doresti cite ceva, care e obsedat de o marire de salariu, care de note de 10.. pare absurd, insa cerem uneori prea mult fara a ne da seama.. iar cind obtinem tot fara a ne da seama, observam ca nu de acele lucruri, obiecte, situatii aveam nevoie… Toti ne grabim, insa UNDE?! Ne temem oare k nu vom dovedi sa murim, ori fugim mereu de ea?!
In fine, ne grabim spre nicaieri… suntem niste creaturi menite sa traiasca pe acest Pamint, fiecare profita cum poate.
