De când m-am mutat, am reuşit să declanşez toate alarmele posibile instalate în casa asta. Prima a fost cea de securitate. Ştiam codul, nu puteam să deschid drăcovenia aia de aparat, de-mi venea să-i şoptesc cele 4 cifre în difuzor, poate-poate o tăcea. Cred că, dacă făceam un copil, era mai simplu, îi puneam suzeta în gură, dacă nu-mi găseam sfârcul. În câteva secunde a sunat telefonul de la compania de pază [?] şi le-am spus că e o alarmă falsă şi, dacă o să se declanşeze, din nou, în următoarele 10 minute, tot eu sunt. Ultima oară nici n-au mai sunat.
A doua alarmă a fost cea de depistare a fumului, în caz de incendiu. Eram obişnuită cu grill alimentat cu gaz, iar aici e electric. Oricum, în felul acesta respect regula nu mănânc după 6, căci ard întotdeauna mâncarea, de-am consumat bateria la alarmă şi nu mai sună- sau s-o fi blocat cu fum? Avem 2 băi, dar toaleta din una nu funcţionează, în sensul că are un sistem ce ar trebui să meargă pe bază de aspiraţie cu aer, dar încă nu e conectat. La 3 dimineaţa numai la asta nu te gândeşti. Am tras apa şi au început să ţiuiuiuiuie toate ţevile din casă, de eram convinsă că visez, altfel toţi vecinii trebuie să mă fi înjurat. M-am speriat de moarte, dar n-am simţit nevoia să fac pe mine sau la toaletă. Cred că mi-am format o fobie.
Mi-e frică acum să mă apuc de mai multe treburi, căci dacă sună vreo alarmă, nu ştiu pe care s-o opresc. Le-am dat pe toate peste cap, încât nu m-ar mira să sune aşa, din senin, precum sună jucăriile alea de pluş, într-un mod macabru, cu gingăl bels răguşit. De când m-am mutat îmi ţiuie urechile, în 3 moduri diferite. Încă nu m-au dat afară şi, deşi trebuie să plătesc chiria săptămânal, am preferat să dau banii pe toată luna, ca să mă simt mai în siguranţă, deşi alarmele din jur m-au adus la starea aceasta.
Filed under: My life in UK
