Ai crede că mi-e uşor

Nu vreau să se înţeleagă că viaţa, pentru mine, e uşoară-frumoasă-veselă-simplă. Doza mea de optimism, pe acest blog, vine după zile de agonie, momente triste, întâmplări deprimante, frustrări şi, uneori, pur şi simplu, oboseală. Imediat se face un de când am plecat, iar când spun plecat, mă refer la ultimul loc de trai mai stabil, adică Bucureşti, unde am stat 3 ani, că de plecat tot plec, de pe la 13 ani şi nu ştiu când o să mă “astâmpere viaţa” la un loc numit acasă sau casă.

Mă gândeam azi să-mi cumpăr un jurnal, ca să-mi notez ceea ce pe blog ar fi irelevant de personal şi neinteresant, precum locurile de muncă, adresele pe care le tot schimb, oraşele în care mă tot mut. E stresant, iniţial, până devine normal. M-am obişnuit, într-un fel, cu modul acesta- e parcă m-aş duce în vacanţe, fără să ştiu exact ce mă aşteaptă. Desigur, crema spumoasă, din zahăr şi gălbenuş, nu devine albă decât după ce o baţi bine, nu?

A trecut un an, dar eu am trecut prin mai mult de atât, ca şi experienţă. Am schimbat 3 case, am încheiat o relaţie de 2 ani, m-am mutat în 2 oraşe, am călătorit sute de mile- şi nu de plăcere. Am întâlnit zeci de oameni idioţi; am plâns, mi-a fost frică, am fost decepţionată, deprimată, bolnavă şi tristă. Vorbesc la trecut, deşi, poate chiar mâine dimineaţă, s-ar putea ca unele din ele să se repete.

Ştiu că nu am învăţat încă tot, ca să-mi prindă bine în viaţă, ca să-mi caşte ochii. Ştiu că situaţii o să mai fie, şi adrese noi, şi case noi, şi oameni noi, şi joburi noi. Nu-mi mai este frică de schimbare, o percep ca pe o piele ce se exfoliază continuu, altfel ar îmbătrâni. Uneori accepţi schimbarea aşa cum este, alteori trebuie să o ajustezi după nevoile tale, dar când nu se poate- laşi lovitura să te doară şi rana să treacă. Asta e.

Prefer, însă, să ”vin” aici şi să-ţi spun lucrurile frumoase, căci vin şi acestea, după cele rele, iar când cele rele trec, cine mai vrea să şi le amintească? Nu vreau să crezi, însă, că viaţa e nedreaptă cu tine, căci ai ŞI zile proaste, pe când eu, se pare, am doar zile frumoase, alături de oameni extraordinari. Zilele mele proaste le ţin pentru mine, cele bune le împart cu voi.