Sper că ştiţi deja, Audrey Tautou este una din actriţele mele preferate pentru că, nu doar că îşi joacă foarte bine rolurile, dar şi pentru că filmele în care a apărut, au ceva special de ciudat. Un long dimanche de fiançailles (A Very Long Engagement) (2004) l-am văzut cu aproape un an de zile în urmă, fără ultimele 30 de minute din final, iar săptămâna aceasta l-am reluat de acolo pentru că, sinceră să fiu, nu e un film pe care poţi să-l uiţi uşor.
E un fel de porţie de speranţă, până ţi se consumă şi ultima dezamăgire.
Filed under: filme
