Mascarpone cu rodii şi struguri

M-am îndrăgostit. M-am îndrăgostit de Italia, de reţetele italieneşti, de…
Am învăţat să gătesc paste într-un mod mai sofisticat decât ştiam: cu creveţi, mai reţineţi?, cu alune şi nuci, cu sosuri, cu legume, cu diferite feluri de brânzeturi italieneşti (că nu doar francezii au).

Azi am gătit, pentru prima oară, desert. Am folosit Mascarpone (o brânză foarte cremoasă, inventată în partea de S-E a Milanului, în jurul sec. al XVI-lea) folosită, în special, pentru deserturile italieneşti). Din fericire, aici în Anglia, găseşti diferite ingrediente, din toate bucătăriile lumii. Nu ştiu cât de uşor se poate găsi mascarpone în România, dar desertul se prepară foarte uşor şi este delicios, plus la asta, când spui că e de originar din Italia, cucereşti prin impresie.

Pentru 250 gr de mascarpone, se folosesc 2 ouă şi o lingură de zahăr. Se bate crema cu 2 gălbenuşuri, apoi se adaugă albuşul (unul sau două, după preferinţă). Se amestecă împreună cu zahărul, până se obţine o cremă densă. Se bagă la frigider. Se consumă rece, asortat cu fructe. Crema aceasta este ingredientul principal pentru torturile tiramisu.

Toate reţetele le-am învăţat de la un fost coleg de aici, italian. Pentru el, pizza nu e niciodată doar pizza, iar pastele nu sunt doar paste. Mi-a fost ruşine când am zis că Parmezanul e brânză franţuzească şi am învăţat să deosebesc pastele bune, de cele de proastă calitate. Ştiu ce e aia Ricotta, Mozzarella şi Asiago. De data asta am asortat mascarpone cu rodii şi boabe de strugure, pentru că n-am găsit căpşuni.

Grazie Marco!