Şi îi amorţeşte perfect creerul, luîndu’i griji şi greutăţi de pe umere. Poate privi o lună plină fără a gîndi la ceva anume. Simte cum fumul inhalat o ajută să se rupă de la lume, să lase tot, să’şi recapete indiferenţa şi puterile de altă dată. E important că pt un moment o ajută, şi că ea se ridică, şi păşeşte sub clarul lunii.. Trebuie să poată.
Ea doar e pictură a unui apus de soare în culori de blue-marin.
