Din jurnalul unui mincinos :
" Te-am văzut pentru o clipă ai fost lumină în viaţa mea... ca un zbor deasupra norilor ce fac ziua noapte şi aruncă fiinţa în potop, ca o înălţare către soare, către lumină. Pemtru o clipă am simţit inima tresărind, pentru o clipă nu a mai plouat în sufletu-mi care n-a văzut vreodată soare, pentru o clipă n-au mai fost înlăcrimaţi ochii care abia mai văd, o clipă am simţit oxigenul invadîndu-mi plămânii, arterele, trupul, fiinţa, o clipă am trăit fără gustul amar, o clipă am fost din nou liber şi înaripat ... clipa în care mi-a căzut privirea pe chipul tău nepămîntesc. A fost o viaţă întreagă, desăvîrşită, efemeră."
" Ştii azi a fost o zi teribilă, dar frumoasă, şi foarte ambiguă, şi foarte călduroasă. A fost o zi singuratică, însă plină de dor, de amintiri şi dorinţe...cu multe imagini. Mi-a apărut imaginea cîmpului cu iarbă pînă la coapse, care te atinge fin în bătaia vîntului nocturn, stelele care noaptea au fost neobişnuit de luminoase, iar luna...luna absentă plecată pe undeva. Oricum ar fi în plus, doar tu eşti lumina nopţii, lumina caldă care pătrunde în străfundurile şi umbrele sufletului. Sezaţia vîntului cald care vorbeşte cu frunzele tinere ale viţei de vie sau ale florilor fragile de mac. Senzaţia pămîntului moale şi fărmicios, setos de ploaie şi căldura ta lîngă mine, respiraţia ta pe pieptul meu şi şoaptele catifelate care ... "
" ... valuri ! Valurile sunt una din puţinele ocazii de a simţi ziua şi noaptea dintr-o dată. Deasupra soarele arzător se iveşte din norii pufoşi de vată dulce de zahăr şi văzîndu-se în oglinda apei se transformă în mii de stele mici, într-un cer orbitor de luminos care ne înconjoară nemărginit pe undeva, în depărtări ne aşteaptă iarba fragedă setoasă de ploaie, dar nu revenim curînd, acum suntem legănaţi de adierea apei ... uneori suntem zguduiţi de adiera unui val mai jucăuş care ne face să tresărim. Fără să înţelegem soarele fierbinte aruncăm hainele de pe noi , să ne putem bucura de stropii uzi, reci, înviorători ai apei ce răcoresc puţin cuptorul zilei apoi rămînem nemişcaţi privindu-ne în ochi, ca pe o insulă plutitoare, într-un ocean de lumină. Mă trezesc nespus de aproape în îmbrăţişările tale îţi simt degetele lunecînd pe spatele-mi, braţele care mă string tot mai strîns, respiraţia care devine atît de aproape că se contopeşte cu a mea. Îţi simt buzele pe gît şi rămîn fără puteri, ca într-o capcană de iubire. Închid ochii şi marea de lumină dispare, şi vîntul nu mai atinge , esti doar tu - o lume întreagă, lumea mea ! Şi nu contează ca undeva mai există oameni, nici că undeva mai este viaţă, mişcare, griji, dorinţe, promisiuni, înţelegeri, contracte, necesităţi, muzică, filme, dansuri, aşteptare, dezamagire, neînţelegere, oraşe, sate,carse, lunimă artificială şi sentimente de carton. Plutim doar noi, sufletelese înalţă pe razele luminii, în apele uitării ... "
" Salut... spre tine mers-am ne-ncetat, ai ştiut? Ochii mei îndragostiţi te-au tot căutat, ai văzut? M-au dus pe cărări încîlcite, am învăţat răbdări nemaiauzite... bătut am fost căutindu-te... de soare, de vînt, de ploaie, de mare, de soartă ... pietrele perna mi-au fost, stelele plapuma caldă, pămintul casa cea dragă, florile haina uşoară... străine mi-au fost deşi atît de aproape, departe am fost deşi te-am simţit zi şi noapte... orizontul l-am ajuns, dar nici zare de tine şi-atunci am strigat sa fiu auzit, am strigat pîn’ de-a binelea-am răguşit... oare m-ai auzit? şi cînd mai greu imi era, s-a frînt, am simţit, speranţa-mi a pierit.... şi nu mai era nimic... vroiam să rup firul de viaţă încîlcit, sau să-l înnod de capăt să nu mai dea... nimenea... să cred că am murit... dar simt că inima îmi bate, bate tare, dragoste, ardoare... inima simte, inima ştie, că va trăi o veşnicie... lîngă inima ta..."
Toată lumea aşteaptă vara! Nu vă pup umed, am tusă !!!
