Oameni şi oameni

Am cunoscut azi un cipriot care a terminat la Politehnică, în Bucureşti, anul trecut. Ne-am întrecut la cine ştie mai multe despre capitală, ba chiar am vorbit puţin în română. Spunea, printre altele, că şi lui îi este dor de covrigăria de la Unirii.

Mai trebuie să cunosc pe cineva din Brazilia ca să spun că, oficial, am prieteni din toată lumea- ceea ce e bine- şi nu- în Anglia. Din propria experienţă, ca fată- nu faci casă bună cu asiaticii şi e cel mai bine, dacă vii aici, să îi eviţi. Sunt extrem de insistenţi.

Momentan lucrez cu englezi şi viaţa mea e mult mai calmă; mi-am promis că nu mai lucrez cu turci, pakistanezi sau indieni. Sunt atât de libidinoşi, până la nesimţire. Nu degeaba o fi vorba aia: - Eşti turc, nu înţelegi?

Cu toate că am cunoscut mai mulţi oameni neserioşi, decât oameni buni, sunt recunoscătoare oamenilor care m-au ajutat, cum au putut, cu ce au putut. Am învăţat cum trebuie să vorbeşti şi să te porţi cu fiecare naţie în parte- căci nu doar limba e o problemă.