Distanta este cuvantul care am inceput sa-l urasc cel mai mult. Distanta ma omoara, imi stoarce orice  speranta, imi scade pulsul, dar totusi…dar totusi sper.         

Era o zi frumoasa de mai ( sfarsitul lunii), cand s-au cunoscut dintr-o greseala doi ingerasi, au inceput sa vorbeasca despre nimicuri iar apoi fara sa observe s-au indragostit.  Dar nu …viata lor nu este roz asa cum probabil ar crede cineva..da, se iubesc mult dar…Distanta…

-Vezi daca te-ai indragostit de cineva departe de tine? II spune el.

-Da..vad… si-i zambeste usor….

Dar el nu stie…nu stie ca acel zambet al ei este fortat, ca in clipa acea mii de lacrimi vor sa curga pe obrazul ei. Sa planga in fata lui? Nu, o va crede slaba de fire…(poate asa si este), dar ea este fetita lui puternica care i-a promis ca vor trece peste tot si vor fi ferciti impreuna..Noaptea se trezeste uneori si incepe sa planga, il vrea alaturi de ea, sa o tina de mana si sa o priveasca in ochi atunci cand ii jura ca o va iubi mereu, fara sa observe el a devenit parte din ea, cand el este trist ea se intristeaza, cand pe el il doare ceva o doare si pe ea…cand sufera unul sufera si celalalt.

Si totusi nu este totul roz… il vrea doar pentru ea…dar nu ar putea sa-i spuna asta niciodata, vrea ca el sa fie fericit ,,s-ar simti ca la inchisoare ,fetito, i-ar spune ei cineva”…da stie asta..probail din acest motiv nu i-a spus niciodata ca sufera atunci cand toata ziua nu stie nimic despre el..ba da stie…ca este cu prietenii lui..o omoara faptul ca nu este alaturi de ea, ca acum zambeste cu altii ca poate chiar in acel moment se indragosteste de altcineva…,,Pai…daca il iubesti ai incredere in el, i-ar putea spune cineva ei”, da, il iubeste si are incredere in el…dar totusi….

In fiecare noapte ei se intalnesc…dar nu live ci in ,,lumea visului” asa cum ii place lui sa spuna, este o lume frumoasa, poate cea mai frumoasa, unde sunt doar ei doi, se tin de mana si pun nume stelelor de pe cer.

Ambii spun acelasi lucru,, Am tot ce vreau dar nu pot sa zambesc cu adevarat… imi lipseste ceva…mai bine zis cineva”. Dragostea curge prin venele lor…nu se vad dar se simt aproape unul de celalalt. 

Multi au intrebat-o…,,De ce il astepti, te face sa suferi…”. De ce? Va spun imediat.

Când privesc în jurul meu şi văd cupluri şi cupluri, tot ce aş vrea este să am şi eu pe cine să ţin de mână. Să am pe cine să iubesc şi cui să-i spun că îmi e cel mai drag. În acele momente, un sentiment puternic precum melancolia îmi inundă trupul şi întreaga fiinţă şi tânjesc după acea iubire. Fiecare fibră strigă după acel ceva. Imaginaţia începe să zboare şi inima să ceară. Vreau să iubesc. De multe ori mi-am pus întrebarea: ”De ce să aştept?”. De ce să nu încerc pur şi simplu o relaţie cu acel băiat care mă place? Poate, poate, cine ştie…ceva o ieşi. De ce să aştept atât şi poate nici măcar nu se merită aşteptarea?
În primul rând pentru că il iubeste pe el si niciodată nu vei fi cu adevărat fericit decât când vei avea lângă tine dragostea adevărată. Poţi să ai sute şi sute de relaţii amăgitoare, relaţii de umplutură sau relaţii care ţi se par ţie a fi bune. Niciodată nu te vei simţi împlinit. Vei ajunge la final să ai inima frântă, relaţia destrămată şi încrederea zdrobită.
În al doilea rând pentru că şi tu ţi-ai dori ca să fii aştept. Îţi doreşti ca undeva, cineva, să se gândească la tine şi să nu-şi risipească sentimentele şi dorinţele în altă parte. Ai vrea să ai totul nu? Ai vrea să ai întreaga inimă a persoanei iubite, ai vrea să o ai doar tu şi numai tu. Dacă îţi doreşti să fii aşteptat, de ce să nu aştepţi?
În al treilea rând, aşteptarea până la urma urmei, uneori este benefică. Poţi să te axezi mai mult pe tine, pe caracterul tău, pe viitorul tău şi pe ceea ce vrei să fii. Dacă ieşi dintr-o relaţie şi intri în alta, cum ai vrea să mai ştii cine eşti? Cum ai vrea să ai un viitor strălucit, dacă tot ce te preocupă este cu cine vei avea următoarea relaţie?
În al patrulea rând, pentru că sentimentele nu sunt corzi pe care le întinzi cum vrei tu. Nu poţi ca într-o zi să iubeşti cu ardoare, ca în următoarea zi să iubeşti pe altcineva cu aceeaşi ardoare. Pe cine crezi atât de prost încât să înghită o asemenea minciună?

În concluzie, de ce să aştept? Pentru că dacă aştept ştiu că aştept după acele sentimente reale şi nu după amăgiri ieftine. Pentru că dacă aştept, am respect faţă de mine şi faţă de persoana iubită. Pentru că şi Dumnezeu vrea ca eu să aştept. Ai înţeles acum de ce e bine să aştepţi?