Ma amuza sa vad tot ce se intimpla in jurul nostru in ultimul timp. Oamenii au orbit si au luat-o razna de tot. Inventeaza mii de probleme cum ar fi chiar si sfirsitul lumii in 2012, dar toti refuza sa vada ca cea mai mare problema se afla chiar la ei in casa, asta este casnicia. Google-ul fierbe de mesaje, aticole si forumuri, citate, in care oamenii cauta disperati solutii pentru casnicia perfecta. Casnicia perfecta…..sa cauti solutii la o casnicie perfecta este ca si cum ai incerca sa o gasesti pe zina cea buna sau sa mergi in cautarea lui Mos Craciun. Tot mai putin inteleg casnicia si tot mai putin inteleg oamenii. Nu inteleg! Am incercat sa gasesc pina si de unde a aparut casatoria, iata ce am gasit: “
Iată povestea primelor începuturi ale instituţiei căsătoriei. Ea a progresat constant de la împerecherile neorganizate în promiscuitatea hoardei, prin numeroase variaţii şi adaptări, până la apariţia criteriilor căsătoriilor care sfârşeau prin a culmina în realizarea perechilor, uniunea unui singur bărbat şi a unei singure femei, pentru a stabili un cămin de ordinul social cel mai elevat.
Căsătoria a fost de multe ori în pericol, iar moravurile sociale au făcut în mare măsură apel la sprijinul proprietăţii şi al religiei. Totuşi, adevărata influenţă care salvgardează pentru totdeauna căsătoria, şi familia care rezulta din ea, este faptul biologic simplu şi înnăscut că bărbaţii şi femeile nu se pot lipsi unii de alţii, fie că este vorba de sălbaticii cei mai primitivi, fie de muritorii cei mai cultivaţi.
Din cauza impulsiunilor sexuale omul egoist este antrenat în a se transforma în ceva mai bun decât un animal. Raporturile sexuale satisfac trupurile şi amorul propriu, dar implică cu certitudine consecinţele abnegaţiei; ele asigură acceptarea îndatoririlor altruiste şi a numeroaselor responsabilităţi familiale benefice pentru rasă. Din acest punct de vedere, sexul a reprezentat elementul civilizator nerecunoscut şi nebănuit al sălbaticilor, căci acest acelaşi impuls sexual obligă automat şi infailibil fiinţa umană să gândească şi, în cele din urmă, o face să iubească.”
Adica nimic. Se vorbeste mult, dar nu se spune nimic. Ganduri care se bat cap in cap si se zbat in propriile contradictii si pina intr-un final pronuntam cuvintul “iubire” si aici toti ne imblinzim. Oamenii filozofeaza zi si noapte pe aceasta tema, dar in principiu nimeni nu intelege ce spune, nimeni nu stie ce spune, cum sa spuna, cui sa spuna si cat sa spuna.
Si daca mai avem si copii? Atunci salveaza-te daca poti. In ciuda la aceea ca esti epuizat si supraobosit, turmentat, zapacit stresat, furios, nervos, neputincios incearca sa gasesti puteri suprasuperomenesti ca sa zambesti, sa glumesti sa canti si sa dansezi ca copilul tau sa nu banuiasca nimic si sa fie fericit! Cine rezista? Cat rezista? Cum rezista? Care e solutia?
