Eu, el, punct.

Vreau să specific, pentru ultima oară, câteva lucruri despre fosta relaţie cu fishuc- un lucru e destul de clar din propoziţia asta- e o fostă relaţie. Am rămas prieteni- adică ne vorbim, ne mai întâlnim, ne mai ajutăm- dacă există interes reciproc. Atât. El are viaţa lui, hobby-urile lui, activităţile lui, prietenii lui. Eu le am pe ale mele. Mai avem, la comun, nişte prieteni, nişte antipatici şi nişte amintiri, atât.

Posturile mele nu se mai referă la el. Melodiile, statusurile, posturile de pe Facebook/ Twitter/Blog/Yahoo nu sunt pentru el. Dacă scriu că mi-e dor, că mi-e greu, că iubesc, că urăsc, că fac sex, că bărbaţii sunt porci sau nişte sfinţi, etc- nu se referă la el. Am trecut peste asta, nu înţeleg de ce unii din voi nu puteţi face acelaşi lucru. O să scriu, probabil, peste ani, despre această fostă relaţie, când o să văd lucrurile altfel, când o să folosesc cuvintele altfel. Acum vreau să-mi văd de viaţa mea, fără să mă gândesc de două ori dacă e bine să scriu X lucru, ca nu cumva să se interpreteze că ar fi cu trimitere la fishuc.

Sunt singură (sau nu)- iar acest lucru îmi dă multe libertăţi, inclusiv acela de a mă îndrăgosti, de a fi cu altcineva, de a duce dorul altcuiva, de a fi indiferentă, etc. Nu ştiu dacă, în viitor, o să-mi fac publică relaţia- poate doar cu poze de la nuntă şi botezuri. Vă rog frumos, nu mă faceţi să mă simt ca vedetele, de trebuie să-mi explic fiecare cuvânt, că nu-mi place. Nu sufăr, chiar sunt foarte bine după această despărţire, ceea ce îi doresc şi lui.

Nu vreau să mai scriu despre această relaţie din simplu motiv că nu mai există nimic de scris, de explicat, de demonstrat. Nici măcar acest post nu este despre el, ci despre mine şi ceea ce-mi doresc de la voi- să îmi respectaţi această libertate, să vă bucuraţi pentru mine sau nu, fără a face asociere cu fishuc. Punct. Punct.