Dimineata m-am trezit somnoroasa..indolenta si putin obosita. Soarele incerca cu razele lui jucause sa-mi patrunda prin venele capilare ale realitatii..Pe masa observ cafeaua…ea, cafeaua sortii, amara si repulsiva asteapta sa fie sorbita cu placere.
Hmm cafeaua amara a vietii… ingredientul important a unei zile fara sens, uitata fiind candva printre paginile destinului…stearsa usor din amintirea unei vieti de diva..perfecta din punct de vedere autonom.o beau… cu antipatie…repulsie….amaraciunea ei imi intra in corp, ma dezgusta…dar rezist..ah puternica tentatie de a trai…seara cad istovita pe pat.Valurile vietii s-au aratat mult mai puternice…pe masa vad iarasi acelasi pahar cu cafea… dezhidratata vreau sa beau ceva, tentata si fara sa gandesc intind mana spre ea.. spre cafeaua sortii…amara si repusliva.
Iar jocul vietii continua sa se joace cu mine…hmm acea cafea amara a vietii, care nu o beau,nu-mi place, dar totusi patrunde in sufletul meu.
