Jurnalul unui nebun. 5 dimineaţa.
A câta dimineaţă, frământat de o idee, stau treaz fără să-nchid vreun ochi. Corpul mă doare şi se jăluie de oboseală dar mintea-i fericită. E clar cui dau prioritate.
Obosit de tumultul din jurul meu, trecut prin durere, puţine lucruri mă mai miră acum. Mă fascinează încă şi mai puţine. Am obosit să îi descopăr pe ceilalţi, pentru mine-s aproape toţi la fel. A mai rămas să mă descopăr doar pe mine. Şi iată-ne ajunşi la punctul de-nceput, unde frământat de o idee, stau cu ochii aţintiţi.
Nu e vorba de alţii sau de chestii, de bani sau de obiecte, acum e vorba doar de mine. O călătorie egoistă fără de sfârşit. Unde tot îmi provoc ego-ul la duel cu întrebarea: "dar asta o să poţi face?" şi după ce îmi reuşeşte - mereu urmează: "dar asta o să poţi?". Ce pot să fac decât să mă las pradă curiozităţii de-a vedea şi încerca. Căci asta-i viaţa, nu?
PS: Corpul vrea să doarmă dar mintea vrea cartea cu Sherlock Holmes. Iarăşi şmechera câştigă.