Ce ne facem cu bărbatul normal, obişnuit?

Am înţeles- din discuţiile de pe acest blog, că ideea de a avea o relaţie frumoasă nu există şi ceea ce îşi doresc femeile, de la un bărbat, e imposibil. Nu există! Nu există bărbat adevărat! Trebuie să mă mulţumesc cu bărbatul care bea bere, când mă învită în oraş, în timp ce eu trebuie să am grijă cum mă îmbrac, cum mă machiez, cum miros. Trebuie să-l înţeleg când râgâie şi face glume pe seama asta- că aşa sunt bărbaţii. Trebuie să rânjeşti mulţumită când te fluieră câte unul sau te pipăie prin club, de parcă ar fi plătit pentru un lap dance în privat. Trebuie să o faci pe proasta, ca să cucereşti un bărbat în zilele noastre.

Mie nu mi se pare exagerat, mult, imposibil, de nerealizat ca un bărbat să fie bărbat! Nu ţăranoi, nu ăla care joacă fotbal cu băieţii, nu ăla care nu se spală, nu ăla care nu-şi calcă hainele. Bărbatul care ştie să respecte nişte reguli masculine- de la cum se îmbracă, ce comandă, ce bea, ce mănâncă, ce parfum foloseşte- toate astea, pentru o femeie. Nu ştiu de ce am impresia că doar câţiva bărbaţi (cel puţin în România) fac asta, doar pentru că se învârt pe lângă femei de succes, puternice; doar pentru că au câte un PR care se ocupă de imaginea lor. Surpriză! Ce ne facem cu restul? Ce ne facem cu bărbatul normal, obişnuit?

Bărbatul obişnuit nu cumpără flori. Nu cumpără şi gata. N-am înţeles niciodată, ca femeie, de ce nu, dar e clar că nu cumpără. Şi ne-am obişnuit cu asta. Noroc de blogging, că mai amintim prin scris, ne facem subiect de discuţie. Mai umplem un paragraf, ne mai plângem şi noi, că asta ştim să facem. Bărbatul obişnuit nu e romantic. Mi-e frică, serios, că bărbatul obişnuit nu ştie să aprecieze o lenjerie sexy, o manichiură, o nouă culoare a părului, un parfum nou. Bărbatul obişnuit vrea să mănânce, să facă sex şi să te ştie acolo, a lui. Atât.

Bărbatul obişnuit, dragii mei, e PLICTISITOR. E cineva pe lângă care ne petrecem zilele- mereu aceleaşi. Nimic interesant. Nimic frumos. Fără surprize, fără gesturi, fără complimente. Bărbatul obişnuit o să-mi irnonizeze postul. Probabil nici n-a ajuns până aici cu cititul- spunându-şi în sinea sa că sunt naivă, că visez prea mult, că nu ştiu pe ce lume trăiesc, că mă cred Ileana Consânzeana. Pe naiba! Luni, marţi, miercuri, joi, vineri, sâmbătă, duminică. Zero amintiri- alături de un bărbat obişnuit. Şi uite aşa, adunăm ani la relaţia noastră serioasă. Serios de plictisitoare şi monotonă, da!

Mă şi pufneşte râsul când mă gândesc la nopţile nedormite, când femeia se gândeşte ce nu-i mai place bărbatului obişnuit, ca să îi facă pe plac, să-i mai trezească şi alte simţuri, decât cele masculine- să fie şi el mai om, mai sensibil, mai atent, mai înţelegător, mai amuzant, mai inventiv. Te-ai întrebat de ce ar plânge iubita după tine, dacă v-aţi despărţi? Te-ai gândit? Te-ai întrebat ce ar trebui să faci ZILNIC pentru ea- ceva nou, frumos, cuceritor? Pe naiba te-ai gândit!

Şi da! dacă mă întrebi- totul ţine de flori, totul ţine de cuvintele frumoase, totul ţine de gesturi, totul ţine de atitudine, totul ţine de sexualitatea voastră masculină. De ce m-aş mulţumi, deci, cu unul căruia nu-i pasă, când sunt alţii care te fac să tresari? Când sunt unii care, evident, au avut grijă ce au îmbrăcat, gândidu-se că ies în oraş cu mine. Când nu comandă bere, în restaurant, ci vin sau altă băutură finuţă. Pardon- ce vorbesc eu, bărbaţii simpli nu te duc în restaurant, deci e normal să bea bere în faţa televizorului sau chiar în pat, pe lenjeria ta, spălată cu Lenor Delicat Ultra-Sensitive.

Bărbatul normal nu ştie ce e aia picnic, cină romantică. Bărbatul simplu nu ştie să facă sex cu tine pe malul mării, când vă duceţi în vacanţă, dacă vă duceţi. Bărbatul simplu nu cumpără florile alea, de la ţigănci, când trec pe lângă terase. Pretind că nu văd. Partenera lui la fel, deşi îi tremură călcâiele în pantofii cu toc, gândindu-se, ce ar fi dacă i-ar lua şi ei un trandafiraş, să simtă şi ea cum e. Nu dom’le. Alungăm ţiganca, ca bărbaţi protectori ce suntem, nu cumva să îi dea iubitei cu florile în cap? Halal!

Bărbatul obişnuit nu cumpără prăjituri, ca şi desert, când a lui găteşte acasă. Nici vin, aşa- măcar o dată la 3 luni, din ăla ieftin- 10 lei sticla- cât vine? 3 beri lipsă? Nu ştie să umple cada cu spumă, ca să te surprindă- spre satisfacţia ta, dar şi a lui. Bărbatul obişnuit nu e preocupat, dar vrea să se ştie iubit, preţuit, respectat. Vrea să-i fii fidelă, să-i duci dorul. Am şi eu o întrebare: e clar, bărbatul obişnuit nu ştie să facă prea multe, dar ce VREA el să facă? Ce poate el să facă? Hai, înţeleg, obişnuit, normal, dar prestezi şi tu ceva? Be a man!