battery low

deşi cuvântul “spontan” nu e o noutate pentru mine, ultima lună a fost una plină de spontanităţi monstruase pe care nu le’am înţeles nici până acum… cum să pierzi legături de prietenie vechi şi foarte importante întru’n scurt timp? spontan. eu pot. cum să reuşeşti să îndrăgeşti pe cineva într’un răstimp aşa de scurt, şi exact atunci când ţi se pare că totul poate fi frumos, să pierzi totul? spontan. eu pot. cum poţi dezamăgi o infinitate de oameni care te înconjoară atât de repede? ridicol. eu pot.

sunt pierdut în mulţimea de gânduri care mă urmăresc orice aş face, şi care mă opresc să fac ceva, orice. greu nu? cred şi eu… multe lucruri care s-au întîmplat recent m’au ps pe gânduri… cine sunt eu, cum mă vede lumea, cine’s eu pentru oamenii cu care împart aerul, lumina şi privirea… nu că mi’ar păsa ce credeţi despre mine, dar am ajuns la momentul când nu mai ştiu nici eu ce să cred despre mine… am creat un monstru, pe mine… nu mă înţeleg… am nevoie de schimbare, să’mi reîncarc bateriile… sunt pe sfârşite  şi sunt sigur că aşa nu mai pot…

de’ar fi gândurile la fel simplu de controlat ca în farmacie: multe rafturi cu sute şi mii de sticluţe frumos aranjate, cu etichete şi termene de valabilitate … de jur împrejur pereţi albi, curaţi, limpezi … balanţe bine echilibrate, corecte, precise …

cât de mult aş vrea ca totul să se oprească… să fie bine.