Night time

Mă duc în tura de noapte. Nebunie. Aş vrea să-mi amintesc, pe la 40 de ani, de zilele astea şi să le spun copiilor mei “cum pe vremea mea…”, iar ei să-mi spună că nu mă cred- ca să am motiv să le dau cu blogul în cap. Am impresia, de la o vreme, că mă droghez- dar cu siguranţă e din cauza oboselii. Când am timp, însă- nu pot să dorm.

N-o să mă supăr niciodată pe copiii mei, dacă o să aibă camera fraişte- nu după ce văd în jurul meu. Doar uniforma de la muncă e curată, călcată- pusă frumos pe umeraş. Am prea multe haine. Haine care nu mă mai reprezintă. Au început să-mi placă cerceii, pantofii cu toc şi rochiile. Bărbaţii frumoşi, cărţile bune şi parfumurile fresh.