My family
După cum mulți nu știți … am crescut într-o familie numeroasă, cu mulți frați și surori, cu verișori, cu unchi și mătușe … și recent un frate s-a apucat să mortalizeze anumite secvențe din viața noastră de zi cu zi ….
Dacă aveți de gând să vă căsătoriți în viitorul apropiat (sau aveți vreun prieten), și doriți calitate și ceva special în amintirile pe care le veți vizualiza în decursul anilor, vă puteți uita aici.
Enjoy
2010.07.23
V.1 Intr-una din zile am venit mai repede de la lucru, ca să mergem puțin la apă, a fost o săptămână grea și călduroasă.
V.2 Mătușa noastră Gabi urma să plece în Italia, și ca să nu zică că nu am facut și noi ceva deosebit pentru ea
, am adunat toata familia – bine… doar o mică parte – și ne-am dus puțin la apă, să ne răcorim.
Ca de obicei am luat camera cu noi și am mortalizat unele momente. O parte din aceste momente sunt mai jos, altă parte… eih sunt doar pentru familie
![]()
Cu ocazia sărbătorii pascale, ne-am adunat acasă o mare parte din gigantica, imensa și frumoasa noastră familie, iar a doua zi de paște am plecat până la Lacul Roș.
Am avut un timp binecuvântat împreună iar o mică parte din distracția noastră este captată în acest clip.
Acest clip este doar o amintire de familie nu are ca și scop etalarea performanțelor sau alte minuni de genul.
Sper să vă placă.
Clipul de mai jos este filmat în două zile ( a 2-a și a 4-a zi de Paște). Niciodată nu regizăm nimic – când ai de filmat copii, e bine să-i lași să fie ei însăși, dacă îi pui să facă ceva, ai stricat treabă, cu toate că în 90% din cazuri le iese mult mai natural decât le-ar ieși la adulți.
Abel și Filip sunt verișorii mei, și de fiecaredată când ajung acasă, îmi fac timp să trec pe la ei și să surprind puțin din viața lor plină de acțiune.
Este acea perioadă din an în care căpșunile își fac apariția atât prin piețe cât și prin grădini. Cu căpșunile din piață mai poți greși dar bunătățile adevărate sunt în grădină.
Abia așteptam să ajung acasă și să mă duc în grădină la căpșuni
Sunt o mulțime de căpșuni. Sunt mari, dulci, zemoase, auuuu…. mi se face poftă numai când mă gândesc.
Pentru că am avut de filmat un eveniment prin zonă, am reușit să trec pe-acasă și să stau aproximativ o zi jumătate.
Mama noastră ne-a crescut niște răsfățați, așa că atunci când i-am spus că-mi este poftă de niște căpșuni cu mămăligă, nu a stat prea mult pe gânduri și a intrat în acțiune.Nu știu a ce vă sună vouă “căpșuni cu mămăligă“ dar … garantat sunt delicioase. Știu că multă lume nu a auzit de așa ceva sau dacă aud… li se încrută privirea, dar sunt chiar bune. Este pe locul 1 în totpul deserturilor. Mâncăm căpșuni cu mămăligă de când suntem mititei și încă nu ne-am săturat. Nici măcar mama, care acum e specialistă, nu a auzit de așa ceva până nu a intrat în familia noastră
How cool is that?
Îmi povestea în timp ce pregătea bunătățile, că se gândea când a venit prima data și a auzit de această specialitate: “ce-or pățit ăștia, ce zile or ajuns de mănâncă așa ceva?“ Dar când a văzut ce bună e acest fel de papa… n-a mai comentat
![]()
Căpșunile au fost pregătite cu o seară înainte, dar nu este o regulă, așa a fost acum. În aceași seară tata a citit ceva din Scripturi, apoi ne-am rugat pentru sora noastră Emanuela care urma să aibă bac-ul la română; Domnul ne-a ascultat și a dat biruință, chiar dacă atunci când s-a intors de la examen era supărată și nu vorbea cu nimeni, i-a trecut
![]()
Altă specialitate de sezon sunt cartofii noi cu usturoi. La fel, este un fel de mâncare pe care-l mâncăm de când eram mititei și nu ne mai săturăm. Probabil și faptul că apucăm să mâncăm doar de câteva ori pe an, și asta doar atunci când încep “barabulele“ să crească. Cartofii noi au un gust unic, după ce “mai trec puțin prin viață“ nu mai au același gust, iar în combinație cu usturoi, așa cum îl face mama… auu… e perfect. Thanks God for my mom.
David, fratele nostru cel mai mic a ajuns și el zilele în care să poarte buletin, ce repede trece timpul. Totuși, după cum spunea și tata, este copilul cel mai mic, așa că… trebuie să ne suporte – când vrem să ne jucăm cu un copilaș… el este victima
![]()
14.06.2010 (Cousins III)
Mi-am propus sa documentez copilaria verisorilor mei. Sunt rare ocaziile cand sunt prin zona, in majoritatea timpului sunt plecat, dar cand vin incerc sa stau cu camera pe ei. Abel si cu Filip, n-au nici-o treaba cu mine, nu-i deranjeaza sau mai bine zis nu se schimba nimic in comportamentul lor atunci cand e camera prin zona. Cred ca pentru ei a devenit ceva normal sa vada camera in loc de fata mea. Vreau sa precizez ca nu incerc niciodata sa regizez ceva cu ei – singurul lucru la care ajung uneori este sa-i strig pentru ca vreau sa apara fata lor in cadrul, dar in rest incerc sa-i surprind asa cum sunt ei, naturali.
Filed under: Gânduri

Sursa
2011-07-14 11:38:25