Ceapa, ÅŸvabra sau pensia

Două cumetre:

-          De la lucru? Da amu unde mai lucrezi?

-          La piaţă, la ales ceapă. 120 de lei pe zi. Nu-i greu lucru, da put mîinile a ceapă toată ziua!

-          Da tu? Stai acasă?

-          Nu, eu la boliniţă, sanitarkă. Două zile acasă, două la lucru.

-          Şi salariul?

-          1400.

-          Ei, dacă scoÅ£i banii pe drum, cu ce rămîi? Nu vrei să vii la ales ceapă?Mai trebuie lucrători…

-          Nu, nu,  ca la mine merge şi poliţa şi pensi.

-          Pensia? Tu mai crezi c-ajungi la pensie tîrîind ÅŸvabra prin boliniţă. Tu nu vezi c-amu toÅ£i maimulÅ£i mor  de tineri. Iaca tata meu o murit la 43 de ani, lucrînd 20 de ani pentru pensie.  Şi pensia lui acum unde-i?  Macăr de-ar fi una dastoinnaia, mai întelegeam să tîrîi ÅŸvabra, da aÅŸa iÅ£i ajunge numai de batoane ÅŸi un pachet de lapte…Hai la ceapă…

DiscuÅ£iile despre avantajele cepei  şi ale ÅŸvabrei au continuat mult. Åži una ÅŸi alta îşi apărau profesia destoinic, spre delectarea pasagerilor. DeÅŸi lumea era amuzată, peisajul era trist. Le ascultam ÅŸi mă gîndeam că, în timp ce în Moldova de sus se tot vorbeÅŸte de uniunea europeană, cei din Moldova de jos nu sunt siguri că mai prind măcar pensia…