Ceapa, şvabra sau pensia

Două cumetre:

-          De la lucru? Da amu unde mai lucrezi?

-          La piaţă, la ales ceapă. 120 de lei pe zi. Nu-i greu lucru, da put mîinile a ceapă toată ziua!

-          Da tu? Stai acasă?

-          Nu, eu la boliniţă, sanitarkă. Două zile acasă, două la lucru.

-          Şi salariul?

-          1400.

-          Ei, dacă scoţi banii pe drum, cu ce rămîi? Nu vrei să vii la ales ceapă?Mai trebuie lucrători…

-          Nu, nu,  ca la mine merge şi poliţa şi pensi.

-          Pensia? Tu mai crezi c-ajungi la pensie tîrîind şvabra prin boliniţă. Tu nu vezi c-amu toţi maimulţi mor  de tineri. Iaca tata meu o murit la 43 de ani, lucrînd 20 de ani pentru pensie.  Şi pensia lui acum unde-i?  Macăr de-ar fi una dastoinnaia, mai întelegeam să tîrîi şvabra, da aşa iţi ajunge numai de batoane şi un pachet de lapte…Hai la ceapă…

Discuţiile despre avantajele cepei  şi ale şvabrei au continuat mult. Şi una şi alta îşi apărau profesia destoinic, spre delectarea pasagerilor. Deşi lumea era amuzată, peisajul era trist. Le ascultam şi mă gîndeam că, în timp ce în Moldova de sus se tot vorbeşte de uniunea europeană, cei din Moldova de jos nu sunt siguri că mai prind măcar pensia…