Lupta cu timpul şi speranţa
Am avut întotdeauna încredere în Timp şi Speranţă. Am spus mereu că speranţa te ajută să mergi mai departe, iar timpul îţi arată că toate se rezolvă şi că meriţi să trăieşti fără să ştii ce te aşteaptă la primul pas. Acum, nu le văd decît ca pe nişte duşmani, care nu fac altceva decît să îmi alimenteze viaţa cu minciuni şi idealuri care nu există.A fost o vreme cînd eram cea mai bună prietenă cu Timpul şi Speranţa, acum simt că nu fac altceva decît să mă rănească şi să îmi facă rău. Am încercat să trăiesc fără ei, însă în scurt timp, mi-am dat seama că datorită unuia trăiesc şi celălalt a pus stăpînire pe viaţa mea, cînd eu nu eram atentă. Sunt datoare Timpului pentru viaţa mea, pentru cît va dura el, pentru cum va fi ea, iar Speranţa este inima tuturor viselor mele.
Mereu am sperat ca timpul să îmi arate calea cea bună a vieţii mele, dar cu cît am aşteptat mai mult cu atît mi-am dat seama că viaţa nu făcea nimic decît să treacă pe lîngă mine, aşteptînd să o opresc eu în loc. Să o trăiesc aşa cum îmi doresc, aşa cum am vrut dintotdeauna. Locul unde eşti nu este neapărat şi locul unde eşti fericit. De cele mai multe ori, ne minţim şi "naştem" fericiri false, care mai devreme sau mai tîrziu se vor întoarce împotriva noastră.
Fuga ar fi singura care mi-ar domoli sufletul tuluburat, acum. Fuga de ceea ce simt, de ce mă înconjoară, dar am descoperit că pentru a fi laş, pentru a fugi, îţi trebuie mai mult curaj decît crezi. Caut mereu lăcaşul sufletului meu, alerg cu speranţa după mine, crezînd că ea îmi va arăta drumul vieţii mele. Păcat că drumul meu este alcătuit numai din suişuri şi coborîşuri, devine din ce in ce mai greu vizibil, chiar şi pentru ochii sufletului meu. Tot ce îmi doresc este să îl găsesc şi să nu trăiesc altă viaţă, să nu apuc drumul altei vieţi....
04.07.2011
Sursa
2011-07-05 13:06:00