Existential…

Si nu lumina sacra , ci intunericul cumplit si rece te intilneste pe malul mortii.. si te inghite , ca un val te acopera si te sufoca cu propria-ti frica… Si la sfirsit , doar infinitu’. Doar necumintenia gindurilor si pierderi… Incerci sa intelegi ce se intimpla.. De unde vii? .. Pentru ce vii ? Nu ma supun lumii tale.. Nu am dorintele tale.. Nu ma conform societatii… ma conform doar mie insumi… Iti calauzesc calea cu o lumina invizibila si iti aprind flacara inimii de la un cub de gheata…si nu traiesc , ci doar… doar exist…