Ma trezesc cuprins de ceata. Mai exact de un smog urit ce imi taie suflarea si orice gind despre sarbatoarea care a trecut. Ma arde gindul ca a mai trecut inca un an in zadar , si ca iarasi nu am facut nimic sa-mi imbunatatesc situatia , si ca nu am invatat sa iubesc pe cei apropiati , si la general , sa iubesc. Am obosit de aparente si de aberatiile societatii , de masti si costume. Imi pare nespus de rau ca am ajuns si eu o jertfa a capitalismului si ca am pierdut orice prioritate care o aveam in viata. Si imi mai pare rau de tot ceea ce nu am facut , avind posibilitatea…
