arta diabetica

Nu sunt un mare amator al artei contemporane, pentru ca, in opinia mea, ea este prea angajata. Arta contemporana lupta pentru toate cauzele din lume. Nu opera de arta conteaza, ci mesajul care o acompaniaza. De multe ori, opera de arta contemporana se reduce la un geam atarnat pe perete, sau la niste placa abraziva, ambele fiind insotite de fraze kilometrice, care se vor foarte “originale.”Artistul contemporan uita de lucratura sau manufactura si se baga cu toate maruntaiele sale in idei si concepte.

Pe de alta parte exista fenomene moderne care pot fi traite si exprimate doar prin arta moderna. Diabetul este o maladie veche, dar deoarece insulina a fost sintetizata in secolul 20, diabetul este tot mai mult un fenomen al modernitatii. Daca pana la inventia insulinei, diabeticii erau vizibil extenuati de conditia de care sufereau, apoi dupa aceasta inventie, diabeticii au inceput sa apara in spatiul public, pretinzand chiar ca pot duce o viata normala.

Nu vreau sa zic ca diabetul este o binecuvantare, dar exista o serie de diabetici, care odata diagnostocati isi gasesc niste ocupatii sau pasiuni, care ii ajuta sa se afirme atat profesional cat si ca fiinte creatoare. Un exemplu bun sunt artistii, care isi utilizeaza experienta existentiala pentru a realiza un gen de arta, care poate fi numita “arta diabetica.”
Recent am descoperit-o pe Jen Jacobs-o artista din New York City, care picteaza si scrie despre experienta sa diabetica.

Cum spune Jen in prezentarea site-ului: “Though diabetes doesn’t define who I am, it has significantly shaped my character… and my art.”(Desi diabetul nu imi defineste personalitatea, acesta mi-a influentat caracterul…si arta.”)