Oricît de dureroasă nu ar fi întoarcerea asta în trecut, întotdeauna ajung s-o fac. Fie cu un gînd , fie cu o poză , fie cu o piesă. E aiurea să-ți vezi propria persoană prubușindu-se într-o prăpastie adîncă și să nu poți face nimic pentru a o salva. E ca cardiograma inimii, mergînd în jos și iar în sus. Fiecare căzătură urmînd cu o ridicare și invers. Defapt, cred că asta e și cursul vieții, o cale, formată din bine și rău, pînă ajunge la neutru, punînd punct.
up . down . up . down . up . down ….
Filed under: cînd sufletul simte., Shadows.
