cel puțin naiv
Cînd aud cuvîntul fidelitate prima reacție, fără să-mi dau eu seamă de ea, etse să pufnesc în rîs. Ironic.Acum vreo 10 ani în urmă credeam că dragostea adevărată era cea din "Pride and Prejudice" și astfel se întîmplă la toți. Sunt dedicați și iubesc o dată.
Azi acest lucru îmi pare cel puțin naiv.
Nu mai are loc, se pare, fidelaitatea în ceea ce credem noi că este o relație. Poate pentru că intim între doi a ajuns să fie comunicarea și nu sexul. Poate pentru că nu-i lăsăm aproape.
Ca să testezi, întreabă-l care este, nu știu.. culoarea ta preferată. Dacă o cunoaște atunci răspunsul e prea evident :) Dacă nu- atunci ar fi iarăși prea naiv să crezi în fidelitate eternă
Vreo 10 ani în urmă nici nu puteam să admit ideea că există infidelitateși era să judec dur existența ei. Acuma, cred, ar durea doar. Însă n-aș judeca. Nu. De ce aș face-o. Într-o lume în care sexul între doi nu mai e ceva intim. E un fel de "украл, выпил в тюрьму - романтика!" Celui care este "bine merci" cu ce are, nici n-o va observa pe cea care-i cade direct în brațe, sau pe cel care o face să simtă cum e atunci cînd e. Dacă însă lipsește ceva, atunci n-are decît să apară orizonturi noi. Nu obligatoriu senine.
Mi se pare totuși straniu că atunci cînd vorbim de povești - zicem ferm că suntem deja prea mari ca să credem în ele. Cînd vorbim de idealuri și bla-bla din senin vîrsta nu mai contează. Naiv.
Vreo 10 ani în rumă în general vedeam mai toate lucrurile altfel. E și normal că fu altfel. Și totuși acuma mi se pare cel puțin naiv că aș fi putut să le cred pe toate astea adevărate.
imagine
.
Sursa
2011-07-02 15:50:00