Oasele şi sabia. Medalion medieval/Los huesos y la espada. Medallón medieval

***
Sabia ascunsă în teaca tăcută agită sângele până se face rugină. Oasele sparte nu ştiu ce se întâmplă cu sângele lor, cel care le-a încălzit zi de zi în ascunzişul cărnii. Acum că au obosit să privească în gol, visează la un corp lipsit de sânge, ca doar dânsele să domine în amiezile dogorâtoare. Sabia, însă, se ascute din nou, taie văzduhul cu aviditate. Scrâşnet străin de oase sparte, alt cap se desparte de corp, sânge se varsă pe câmpul de luptă... Oasele iarăşi şi-au ocupat locul ocult pe câmpia uitată. Stau toate smerite în poziţii bizare. Sângele le-a părăsit din nou, lăsând urme de rugină pe lama necruţătoare a sabiei. 

***
La espada metida en su funda agita la sangre hasta que la transforma en herrumbre. Los huesos rotos no saben que pasa con su sangre, aquella que le han calentado diaramente en el escondite de la carne. Ahora que se han cansado de mirar al vacío, sueñan conseguir un cuerpo sin sangre, para dominar en solitario todas las tardes soleadas. Pero la espalda se afila de nuevo, corta el aire con avidez. Se escucha un crujito estraño de los huesos rotos, otra cabeza se separa del cuerpo y la sangre inunda el campo de batalla... Los huesos ocupan su sitio oculto en el campo pierdido. Todos están colocados de forma estraña. La sangre le ha abandonado de nuevo, dejando rastros de óxido sobre la implacable espada.