Reforma educațională: ne jucăm de-a democrația și economia de piață

Eu am o întrebare către unii reprezentanți ai conducerii țării – oare cu adevărat vă doriți o țară democratică și cu o economie de piață?

Dacă spuneți un DA mare și răspicat, atunci eu vă întreb: oare eficientizarea și optimizarea nu fac parte din principiile unei economii de piață?

În condițiile în care, oficialii țării conștientizează că sistemul educațional trebuie reformat și optimizat, nu înțeleg cum de unii țin morțiș la cutumele vechi și depășite, moștenite de pe vremea lui tătuca Andropov.

Economia de piață nu presupune și nu tolerează prin definiție menținerea unui sistem prost, ineficient, care hălește bani cu sacii și care în schimb generează pierderi.

Al doilea aspect în problema reformării sistemului educațional este calitatea.

Spuneți-mi unde se face carte mai bine: într-o școală sătească cu 5 elevi, și 2 profesori, sau în una raională cu 1000 de copii și cu un corp didactic adecvat, care va valorifica corespunzător investițiile venite din partea statului?

Răspunsul este evident și poate fi dat și de un elev de clasa 7.

Deci,  stimați председатели  de partide, fracțiuni, de Parlament, nu ne mai prostiți atâta și nu ieșiți cu atâtea speculații și păreri contradictorii.

Om fi noi pe alocuri adormiți, prostiți, manipulați, dar să știți că ne mai trezim și ne mai punem creierul în mișcare…

Deci, să înceapă reforma educațională.