Tema pentru acasa
Plimblinduma in aceasta Duminica ploioasa prin librariile Chisinaului in cautarea unei carti care sa miste sufletul si inima, ceva care sa patrunda pina la maduva oaselor. Ca in una din librarii sa-mi se recomande un roman de Dabija. Desi, recunoscui scriitorul, imi trecuse fugitiv un gind ca am citit prin scoala poieziile lui, dar, totodata si o intrebare de cind scrie Dabija romane?!Nu am stat mult pe ginduri si am luat-o. Venind acasa plouata si flamida, am uitat de carte, ca sa-mi aduc aminte de ea, abea peste o zi, cind cotrobaiam ceva prin geanta. Am luat-o putin asa parca cu neincredere, si am inceput sa o rasfoiesc.
Inceputul mi se paru cam straniu, despre un copil din lagarul sovietic, ca mai apoi sa nu ma pot desprinde de ea. Povestea de dragoste ma captat intratit, ca uitasem si sa maninc. Incepusem sa savurez fiecare pagina cu asa o placere si o foamete de asa tip de lectura, ca nici nu observasem cum trecura timpul.
Acesta a fost primul roman la care mi-am permis sa fac insemnari cu un creionas. Sa i-mi fie iertata de Domnule Dabija, aceasta impertinenta. Dar acest roman e plin de povete, de o profunzime de ginduri, de ideii, de fraze nemaipomenita, ce n-as vrea sa le uit.Citind-o curioasa, incercam sa aflu care-i Tema pentru acasa?, ca mai apoi aflind-o sa nu pot da raspuns la ea: "A fi om - o arta sau un destin?".
Citind aceasta lucrare intr-o rasuflare, cu lacrim in ochi si cu creionasul in mina, ca la sfirsitul lecturii sa-mi schitez citusi de cit un raspuns la aceasta intrebare. Dar, nu vreau sa ti-l spun carei, te las pe tine personal sa o citesti si sa-mi spui care e raspunsul la tema pentru acasa.
Am sa schitez citeva insemnari din acest bestseller moldovenesc, ce merita un PREMIU, merita sa fie filmat si jucat teatru pe baza lui.
"Paziti roabele. Roaba e mai scumpa de cit omul."
"Cea mai mare fericire, dupa aceea de a iubi, e sa-ti marturisesti iubirea."
"Durerea e unica bucurie a vietii mele. Daca ma mai doare ceva, inseamna ca inca n-am murit de tot."
"-Ia uitati-va, fratilor! Data trecuta ii cautam pe unul si am dat de doi, acum cautam doi si am dat de trei!"
"N-am fost cu mine insumi atita timp. Am lipsit parca o vesnicie din amintirile mele."
Recomand tuturor aceasta carte, e o carte, ce o data finisata de citit, se vreai din nou sa o recitesti, si de fiecare data parca afli pentru prima oara aceasta poveste de dragoste in stil Romeo si Giulieta, dar cu istorisire Basarabeana. Si pentru noi tinerii sec.XXI se schiteaza multe raspunsuri la viata de prin `40 de pe meleagurile noastre si din taigaua unde nu calcase om pina atunci.
E o carte ce te lasa nemincat pina nu o citesti pina la capat. Citind-o intelegi ca timpul asa de repede fuge si parca ai vrea sa-l opresti in loc ca sa dovedesti sa raspunzi la toate intrebarile ce apar pe parcursul lecturii.
Sursa
2011-06-30 02:18:00