oleseagutuleac

Vreau să încep să destăinui ultima descoperire a mea, un roman.

 Nu un roman oarecare ci un roman romantic, erotic, pasionant, cu istoria a doi eroi ce fac parte din lumi opuse și cu dorințe diferite de o relație de cuplu unde se descrie în detalii scenele lor sexuale. Cred că s-ar traduce în română ca 50 de vicii, eu am citit-o în varianta italiană, ce se chiamă Cinquanta sfumature di Grigio, di Nero, e di Rosso. Sunt trei volume de cărți erotice și romantice, ireproșabile. Recomand tuturor să citească  acest roman, în deosebi bărbaților. De ce anume lor, deoarece autoarea E L James, a reușit să explice destul de clar și cu amănunte sexuale ceea ce și-ar dori de multe ori o femeie de la un bărbat, cum să fie satisfăcută pe plan erotic. De multe ori noi femeiele nu găsim cuvintele potrivite, sau suntem foarte timide de a explica dorințele sexuale. Aceste trei volume m-au intrigat la maximum cu nenumăratele scene pentru adulți transcrise într-un mod atât de explicit și intrigant, că au devenit acum ca o sursă de inspirație.

Nu mă gîndeam că voi citi cu atîta dorință o scenă erotică ce e perversă, care e prezentată de o femeie, în care există atîtea obiecte, detalii, despre care nici nu știam că există, care par a fi paranormale. Prin acest roman scriitoarea ma învățat cum să privesc dincolo de tabu, învățîndumă cum să renunț la barierile ce se impun intr-o relație clasică de cuplu.  Ea fiind poate unicul autor modern ce și-a asumat rolul de îndrumător în lumea tabuului, și a dorințelor sexuale a ambilor parteneri.  Admir stilul ei lejer și familiar, și seducător ce ma tentat să citesc toate trei volume într-un timp foarte scurt. Precum sentimentul de dragoste e greu de descris așa și sentimentul și experiența erotică ce te indrumă de incercare aceste cărți sunt destul de greu de le descris. Mie nu-mi rămîine decăt să vă urez să le căutați prin librării și să le citiți. Vă vor lăsa cu gura deschisă și dorința de afla ce urmează mai departe, și vă va apărea pofta de a încerca multe scene chiar în personal cu partenerul vostru. Distracție plăcută și apasionată vă doresc. În scurt timp va apărea și filmul, dar nu cred că va întrece cărțile după descrierea detailată a scenelor din carte.

Oare cine nu-și bate capul ce mâncare sănătoasă să-și mai ea la pachet, sau ce să pună copilului în pachet la școală ?! Cred că doar cei ce nu se gândesc la sănătatea lor.

Eu am încercat atâtea variante, una me-a plăcut în deosebi, am încercato chear zilele acestea și vreau să vă servesc și pe voi. Poate unii o să spună, ”mare descoperire”, dar mie îmi place, iar cei ce vor vrea să o încerce cred că n-o să regrete.Deci fără multe povești să începem să divulgăm componența cuibușorului inspirației. Primul pas e să pregătim câteva bulcușoare, se pot folosi foarte bine și din comerț, eu personal, le-am copt acasă. Aluatul folosit la coacerea bazei cuibușorului, e simplu, făină, apă, sare și puțină drojdie. Se frământă bine, se lasă să se odihnească puțin la călduț, după care se fac bulcușoare mici. La dorință când plămădiți aluatul puteți adăuga mirodenii, eu personal am folosit semințe de cimbru, frunze de bazilic proaspete și câteva măsline tăiate mărunt, (varianta italiană a paninelor). Le-am copt de cu seară la temperatura de 200 grade, cam o jumate de oră. 

Dimineața am tăiat frumușel cușmulița la cuibușor. Am făcut bine curat în el eliberândul de miez. În cuibușor am adăugat un pătuc de cașcaval de casă (cum am pregătit cașcavalul o să vă spun altă dată), și câteva felii de roșii proaspete. După care în pătuc am culcat un oușor proaspăt, condimentândul puțin cu sare și piper. Apoi la dorință se poate de adăugat verdeață, sau legume după plac, eu am acoperit oușorul cu o plapumă de cașcaval. Am încins rola (se poate și la microunde), am lăsat cuibușorul cu oul învelit în cașcaval să se bronzeze nițel la călduț, cam vre-o 20 min, la o temperatură de 200 grade. Când aproape era gata am acoperit cuibușorul cu căpăcel și l-am mai lăsat încă vre-o 5 min.

Vă recomand să împachetați cuibușorul călduț, ca să se păstreze călduț și moale pînă la savurare. În pauza de la munca grea, în căutarea experienței și a noilor cunoștințe necesare pentru o viață mai înteresantă și captivantă, vor fi foarte binevenite aceste cuibușoare de inspirație. După savurarea lor veți prinde la forță pentru o nouă porție de inspirații și idei nemaipomenite.Poftă mare tuturor ce sunt acum la masă!

Munca de clacă se aburește deasupra unei farfurii cu colțunași aburiți.  Numai cum nu a fost numit acest fel de mâncare ce are la bază ingrediente ieftine, cu aluatul și împlutură. Unii le numesc chiroaște, ucrainenii le numesc: вареники- colțunașii care îi știm noi moldovenii, rușii le numesc пельме́ни- buzunărele împlute cu carne, italienii au o gamă foarte diversificată de: raviole- ce au formă pătrată, cappelleti- pălărioare, tortellini- rotunzi, lunnete- semilună, cannelloni- tuburi, matâ-în bucătăria asiatică, ș.a.. Acest fel de gustoșenie culinară predomină în diferite culinării străine: moldovenească, românească, rusească, ucrainească, italiană, chineză și încă multe altele țări asiatice. Diversitatea împluturilor, formei și a metodei de pregătire, bucură atât gustativ, estetic, cât și sunt foarte gustoși.

În istoria culinară apariția colțunașilor nu are o țară anume la origine. Se pare că ideea de a face din ingrediente puține un fel de bucate ce să sature mai mulți gurmani și să strângă în bucătărie toate rudele la o vorbă bună, la relaxare de la probleme cotidiene, a stat la baza apariției acestor colțunași cum îi spunem noi. Așa și noi am hotărît să ne relaxăm puțin lipind colțunași.  Am dres repejor aluatul, ce are la bază o componență foarte simplă, din: 200 gr apă călduță, puțină sare și făină până se îngroașă. Pentru împlutură am recurs la brânză de vaci amestecată cu puțină sare după gust și ou. Cât și la cartofii piure, la fel i-am dres cu puțină sare, piper și un cățel de usturoi pisat.

Aluatul obținut l-am întins binișor până sa subțiat, această procedură e foarte bună pentru biceps, nici sală nu-ți mai trebuie după câteva foi întinse. Apoi am tăiat pătrățelile pentru a le umple cu umplutura dată. Și am început toți în cerc să facem exerciții la degetuțe și la limbă, punînd țara și viața la cale. Lipirea colțunașilor e o amintire plăcută încă din copilărie, când noi copii trudeam deasupra fiecărui pătrățel de aluat lipit și îl vrăjeam ca anume al meu să fie cel mai frumos și mai gustos dintre toți, această amintire plăcută reânvie de fiecare dată când lipim colțunași. Acum când i-am lipit nici nu am observat sub ritmul muzicii, a amintirilor plăcute și a vorbelor bune cât de repede i-am lipit și fiert în apa cu puțină sare. Nu știu cum la alții dar mie îmi place ca după ce îi scot din oala în care sau fiert să-i dau prin puțină apă rece și puțină ceapă prăjită în ulei și să-i servesc cu puțină smântânică. Dar și mai gustoși sunt cînd îi rumenești puțin pe tigaie, devin mai fărămicioși și mai diverși la aspect, devin parcă mai apetisanți. Nici nu observi cînd in fibgi furculița în farfuria goală.

Pot să numesc sigur această ocupație de pregătire și de savurare a colțunașilor, ocupația de weekend, când toți membrii familiei sunt acasă și au chef de a se descărca de grijile și nevoiele de serviciu și de a sta mai mult cu copii ocupați în crearea primei sale opere de artă din aluat.  Indiferent cine a inventat acești colțunași, a făcut un lucru minunat, și celor ce vrăjesc în continuuu pentru a inventa noi forme, împluturi și metode de pregătire le doresc mult succes, riscați și încercați să le pregătiți după bunul vostru plac. Dacă cunoaște cineva vre-o recetă gustoasă de colținași și de o poveste interesantă de pregătire a lor, nu fi zgârcit spune-o și mie.

Mulţi cetăţeni moldoveni lucrează peste hotare. Majoritatea din ei nici nu vroiau să plece departe de familie, de locul de baştină, dar au fost nevoiţi să-şi ea desaga în spate, să-şi strângă inima boţ şi să plece unde i-or duce ochii numai sa-şi scoată familia din nevoi. Pe lângă toate laturile negative a istorie migrării rudelor noastre şi anume lipsa părinţilor aproape de copii, banii au încercat pe cât e de posibil să acopere unele lipsuri care nu pot fi cumpărate nici pe bani. Fiecare moldovean ce are pe cineva peste hotare încearcă să afle cât mai multe despre ţara unde se trudeşte aproapele său, despre cultură, despre limbă, despre tradiţii şi de ce nu despre gastronomia ţării date. Toate astea numai cu scopul de a fi cât mai aproape de ei. Mă gândeam că dacă vom găti şi gusta din ce se mănâncă în ţara unde se află mama, surorile, prietenii, atunci voi fi puţin mai aproape de ei, măcar prin bucate şi skype. Pentru început am încercat să fac pizza. Istoria apariţiei pizzei are ceva în comun cu istoria plecării mamei mele peste hotare. Se ştie că pentru prima dată grecii au început să coacă pâine plată cu diferite mirodenii şi ulei de măsline. Dar prima pizza adevărată aproape de varianta care o ştim noi astăzi a fost făcută de italianul din Napoli Raffeale Esposito, ce vroia să producă ceva diferit de cât ce se făceau la acele vremuri. Creaţia lui a fost luată în seamă de Regele Umberto şi Regina Margherita în 1889, Esposito făcuse o pizza în trei culori: brânză albă, sos roşu, şi condimente verzi,

care reflectă culorile steagului Italian, şi această pizză a fost numită Margherita în cinstea reginei. De atunci au început să se deschidă pizzerii, emigranţii furau reţeta şi o duceau la ei în ţară, şi fiecare bucătar încerca să adauge ceva al lui ce o făcea tot mai gustoasă şi mai populară. În fiecare an, pe 9 februarie se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Pizza. Pizza a devenit o mâncare uşor de preparat în multe variante şi pe placul fiecăruia, şi plus la toate datorită vitaminelor din ingredientele folosite e socotită ca mâncare sănătoasă. Pizza a făcut un drum lung, mai întâi din Grecia în Italia şi acum a devenit parte comună unui mediu internaţional, aşa şi mămica mea, când se pornise la muncă peste hotare, se pornise mai întâi in Grecia, ca mai apoi să ajungă în Italia. Reţeta încercată de mine e foarte simplă. Pentru aluat e necesar puţină făină, apă călduţă şi sare, se amestecă binişor până are o compoziţie groasă şi se lasă să se odihnească puţin. Între timp se pregătesc legumele după plac, roşii cubuleţe, ardeii tăiaţi rondele şi verdeaţă (ceapă, mărar, pătrunjel), şi caşcaval ras.

Separat am bătut câteva ouă cu mirodenii după plac, piper, cimbrişor, rozmarin, puţin usturoi pisat.

După ce am întins aluatul în tigaie, am turnat un strat de ou bătut, apoi am pus un rând de ardei, după care roşiile, apoi verdeaţa şi iarăşi câteva rondele de ardei ca mai apoi să torn deasupra totul cu oul rămas şi să presor caşcavalul ras. Am copto în rola încinsă la 200 grade aproximativ 30 min.

Mirosul şi gustul e de nedescris, savoare ei o simt şi acum, e simplu, gustos, şi uşor de preparat. Creaţi şi voi pizza după placul vostru, atunci când gătitul este o artă, mâncatul devine o plăcere. Aşa şi cei plecaţi peste hotare când ştiu că celor de acasă le e bine, sunt sănătoşi şi nu duc lipsă de nimic, munca lor peste hotare devine o plăcere.

Ura a venit sezonul aurului Moldovenesc!!! Vă întrebaţi, care sezon…., da, da aţi auzit bine, aurului Moldovenesc căci aşa e la modă şi cred că e şi pe merit să i se spună porumbului. Porumbul a făcut o călătorie lungă acum mulţi ani, tocmai din Mexica, îmbarcat la bortul navei lui Cristofor Columb, care fusese uimit de lanurile frumoase de porumb de pe pământurile descoperite de el. Dar deşi descoperise această comoară a naturii, porumbul nu era foarte popular pe vremuri, nu prea ştiau cum să-l pregătească. Îl foloseau în băuturi şi pentru făină. Dar farmecul lui cu timpul s-a făcut tot mai văzut şi mai plăcut pe gustul fiecăruia. Doar magia naturii poate să transforme un singur grăunte în cioclej ce ar avea în stăpânire 2 sau 3 ştiulete de toată frumuseţea şi cu o mie de soldăţei pe ei.

Batalionul de grăunţe va ajunge ori la departamentul făină pentru mămăligă cum i se spune la noi, care pe timpuri se socotea mâncarea săracilor. Împreună cu o porţie de fripturică din carne, nişte jumări şi brânză de oi fac o simfonie în stomac de te lingi pe degeţele de plăcere. O fi ea mâncarea săracilor sau a ţăranilor dar a devenit cu timpul o tradiţie foarte gustoasă.

  Mândreţele de fetiţe de porumb vor ajunge să se transforme în frumoase floricele de popcorn cum îi mai spun americanii, care vor fi savurate cu un film captivant prin cinematografe, ce e în vogă oricând şi oriunde.

Un alt soi de porumb care este numit dulce, va fi fiert sau copt după preferinţa fiecăruia şi după nenumărate reţete de preparare. Eu cunosc câte o reţetă de fiecare fel, destul de simplă şi gustoasă. Iau  patru cinci popuşoi îi spăl rup în trei şi după ce le fac un pătuc din pănuşi îi aşez frumuşel unul lângă altul, deasupra le aştern o plapumă călduţă din pănuşele rămase şi torn apă până sus li îi las să fiarbă cam vrie-o jumate de oră, după care îi scot şi îi împrospătez cu puţină sare şi poftim la masă.

Popuşoii copţi şi mai uşor îi prepar caut un jăratic la natură sau o tigaie încinsă şi pun popuşoii dezbrăcaţi de pănuşe ca să se îmbrace în mantia pârpălită de foc. După care îi sărez şi îi savurez cu un banc sau un film e preferabil comedie. Ca când vei râde să se ivească printre dinţi şi porumbul savurat.

Sunt nenumărate reţete de preparare a porumbului, cei mai iscusiţi şi mai inventivi cred că sunt indienii, ei se încumetă să facă diferite sosuri şi dulciuri din această cereală. E o cereală ce se utilizează totul în diferite scopuri dar cu nenumărate beneficii, cu mătasea se prepară ceaiuri lecuitoare, ştiuletele se hrănesc animalele, ciocălăii sunt folosiţi ca sursă de încălzire, grăunţele se hrănesc păsările, cât şi pot fi măcinate pentru a fi folosite în alimentaţie. O mulţime de metode de folosire şi preparare a cunoscut acest porumb. Chiar şi medicii îl declară ca fiind una dintre cele mai cunoscute şi apreciate cereală, care ne bucură de calităţile sale terapeutice. El ne gâdilă privirea cu aspectul său auriu şi ne încarcă bateriile organismul cu gustul său dulceag. Indiferent că ne ajută să slăbim, sau se lupă cu apariţia cancerului, sau combate problemele de vedere, cât şi oferă energie şi combate stresul, toate aceste efecte pozitive ale lui nici nu ne dau prin cap în timpul savurării. Dar poate nici nu ar trebui să ne încărcam capul cu multă informaţie, ne lăsăm plimbaţi de plăcerea gusturilor, ceea ce voi face şi eu acum. Plec să savurez plăcerea porumbului fiert, care tocmai sa răcit puţin. Dacă cineva cunoaşte alte reţete de preparare a porumbului vă rog să mi le recomandaţi şi mie.

Pofta mare tuturor! Şi nu uitaţi, un ştiulete de porumb dulce multe beneficii aduce şi e aur pentru sănătatea noastră.

După manifestarea festivă, adică felicitări din partea oficialilor şi a paradei militare, şi a excepţionalei paradă a fanfarelor. Am făcut o mică excursie prin parcurile ce împrejmuiesc piaţa marii adunări. Unul din parcuri găzduia târgul turistic, cu atrăgătoare oferte turistice atât în străinătate cât şi pe teritoriul R.Moldova ceea ce ma bucurat nespus de mult, aş vrea foarte mult să cunosc multe locuri frumoase ale meleagurilor unde m-am născut.

Apoi am întâlnit cîţiva meşteri populari cu lucrări de excepţie, atât broderii, cât şi lucrări de ceramică, costume naţionale, sculpturi în lemn, lucrări frumoase din fier şi multe alte lucrări ale meşterilor noştri populari.





Toate cele prezentate la acest mic târg al lucrărilor de artă autohtonă au fost pe plac atât invitaţilor din alte regiuni ale ţării cât şi pentru invitaţii de peste hotare. Cele mai întrebate cred că erau lucrările din ceramică. Deşi toate lucrările fac parte din portul, tradiţiile şi istoria Republicii Moldova atât până la proclamarea îndependenţei ei, cât şi după. După o scurtă plimbare prin arta istorică şi modernă a moldoveanului aveai posibilitate şi să te delectezi cu plăcinţele moldoveneşti şi miere dulce de albini. Cei ce încă nu dovedisere să-şi pregătească toate rechizitele necesare pentru odraslele sale pentru 1 septembrie aveau posibilitatea de a o face chiar de ziua independenţei. Pe întreg parcursul zilei moldoveanul a fost distrat cu muzică autohtonă, muzică populară, care accentua foarte bine importanţa şi atmosfera sărbătorii de azi.

Apoi mai spre seară a urmat un concert de muzică la fel autohtonă dar deja muzică uşoară sau cum i se mai spune de estradă, cu versuri şi ritmuri patriotice. După câteva hore încinse în Piaţa Marii Adunări şi fredonarea versurilor a majoritatea cântecelor interpretate pe scenă, am fost felicitaţi de prim ministrul V.Filat cu această zi frumoasă de aniversare, are s-a încheiat cu un feeric şou de artificii. Toţi cu capurile in cer se bucurau de frumuseţile pirotehnice ce apăreau acompaniate de ritmurile îndependeţei. După care momentul de dovadă a patriotismului fiecăruia adunat în piaţă prin interpretarea imnului Republicii Moldova şi a imnului Jurnal TV ce exprima dragostea faţă de ţară. Atmosfera din piaţă era de nedescris, cânta şi mic şi mare, aveai impresia că şi luminiţile împreună cu frunzele fredonează şi ele câte o strofă. Era foarte frumos, mulţumită idee-i celor de la Jurnal TV, au demonstrato încă o dată ce inventivi şi iubitor de patrie, de ni-am sunt. Dar surpriza serii nu se terminase aici. Întreaga echipă de la Jurnal TV au făcut o invitaţie la savurarea unei gustoşenii de tort,

ce avea forma arcii de triumf, şi îmbrăcată într-o ciocolată de calitate, întreg tortul a fost foarte delicios, mai ales că l-am savurat cu atâtea telespectatori fideli ai Jurnal TV. Încă o dată bravo întregii echipe de televiziune, le doresc la mai mult şi la mai mare, şi izvorul de idee-i să nu le încetinească din murmurul său, şi să ne mai bucure cu diferite surprize de acest gen. Aş mai adăuga un lucru întreaga zi Jurnal TV a transmis

 

atât serbarea propriu zisă cât şi felicitările celor de peste hotare, care te aduceau până la lacrimi de mândrie faţă de ei. Sunteţi cei mai buni, bravo vouă. Întreaga zi şi în deosebi seara au întipărit ziua aceasta de aniversare cu veselie şi distracţie la maxim pentru toţi cei prezenţi la aceste manifestări. Sunt sigură că vom avea ce povesti şi lăsa urmaşilor noştri despre poporul Moldav. Felicitări tuturor şi sărbători frumoase în continuare.

Un sfârşit de săptămână în aer liber şi curat, la natura din Rezina, ce poate fi mai frumos? Toate astea mulţumită organizatorilor festivalului moldo-franceze Vent d’est (Vântul de Est) ce avea la bază cântecul şi cultura franceză.

Pe data de 20 şi 21 august în comuna Horodişte din raionul Rezina a fost organizat primul festival în sânul naturii al cântecului francez. Până a ajunge la Horodişte mă gândeam ce va fi acolo aşa de deosebit, comună ca alte comune de la noi din ţară, cu drumuri de ţară cu praf, pietre şi tot ce vrei, sărăcie, nevoie, ţărani pe la poartă ce pun la “cale ţara”, şi copii ce se zbenguie prin ogradă aşteptând să vină şcoala cu noile cunoştinţe şi descoperiri. Pe drum admiram cu viteză din frumuseţile meleagurilor moldoveneşti care trec pe un alt plan pe lângă problemele cotidiene care ne macină viaţa zi de zi, devin ca ceva firesc, fără mare importanţă. Doar plimbândute pe dealurile, povârnişurile, colinele frumoase ale R.Moldovei înţelegi ce pierzi. Ajungând la locul festivalului mare mi-a fost descoperirea când am văzut frumuseţile acestor locuri.

Dealuri pline cu roadele naturii şi rezultatul muncii în sudoare a ţăranilor, stânci cu pante abrupte şi încrestate de mâna naturii şi a timpului, scoicile ce se iveau din pietre explica faptul ca acolo cândva a fost mare sau ocean, cascadele ce încântau auzul când priveai aceste frumuseţi ale creaţiei naturii. Concertul francez în aer liber, se combina de minune cu aceste decoruri ale naturii. Înarmaţi cu o păturică, toţi spectatorii însetaţi de a asculta o muzică frumoasă se acomodase pe iarba ce se pârpălea la soare.



Talentele moldoveneşti nu sau lăsat mulţi aşteptaţi, o fanfară ne-mai pomenit alcătuit de băieţaşi de la clasa a 4 până la a 10, au încântat urechile cu un repertoriu foarte frumos. Muzica franceză înterpretată de o frumoasă voce moldovenească şi în haine tradiţionale moldoveneşti parcă are o altă frumuseţe ce îţi vine greu să o descrii cu cuvinte, dar şi plăcerea primită e la fel de nedescris, ea doar trebuieşte savurată împreună cu natura, cu adierea de vântişor proaspăt şi liniştit.

Vocile înterpreţilor şi repertoriul francez al vedetelor autohtone erau foarte aproape de vedetele franceze, pentru moment ţi se părea că cântă Edith Piaf sau Salvadore Adamo cu faimosul sau cântec Tombe la niege. Concertul a fost foarte super, cântecele bine înterpretate, repertoriu bine ales, atât cu cântece de prin anii 70-80 cât şi cântece moderne. Între pauzele dintre cântece aveai posibilitatea să savurezi plăcinţele de casă pentru toate gusturile, frigărui şi cârnăciori la grătar, ce mergeau foarte bine cu berea şi vinul moldovenesc. Şi chiar acolo pe loc se pregăteau şi gustoşenii de la copii pentru copii, clătite cu diferite gusturi, forme, pentru gustul fiecăruia, şi oricine avea posibilitatea să se înveţe să facă clătite.

Picturi create de imaginaţia şi mânuţa copiilor chear acolo pe loc, jocuri de imaginaţie cu diferite legume, fructe, bouling improvizat la natură , fodbal, o mică galerie de fotografii cu oamenii amuzanţi şi locurile frumoase din Moldova.

Ce poate fi mai frumos în vacanţa de vară din copilărie? Muzică, mâncare bună, distracţie pe cinste, până şi anotimpul a ţinut cu aceşti copii drăguţi şi dornici de distracţie. Împărţitul bomboanelor pentru mine a fost cel mai distractiv, împreună cu aceste fetiţe mi-am adus aminte de copilărie. Le-am servit cu câteva bomboane, şi ele nu puteau nici cum să le împartă, doriţi de dulciuri fiecare vroia sa aibă mai multe bomboane, ei până într-un sfârşit am făcut noi parte dreaptă şi împăcare pe viaţă.

Am încercat să contribui şi eu cu puţinul pe care îl am oferindule şi câteva rechizite pentru şcoală sper să le prindă bine. Surpriza organizatorilor a fost invitata de onoare tocmai din Elveţia, interpreta Dehlila care părea foarte încântată de locurile pitoreşti şi de copilaşii de acolo, vocea şi felul ei de a înterpreta melodiile e ceva nemaipomenit.

Mulţumesc iniţiatorilor acestui festival, doamnei Tatiana Pagu-Ernst-preşedinta asociaţiei Vent d’est , şi soţului ei. Sper că va deveni o tradiţie foarte frumoasă pe viitor. Acest eveniment a avut la bază un scop foarte nobil de a ajuta copilaşii din Horodişte, prin îmbinarea utilului cu plăcutul.

Dragostea comună de cântecul francez a stat la baza acestui eveniment plăcut, timp de 2 zile a oferit distracţie pe cinste, muzică bună, mâncare gustoasă, odihnă la maxim, excursii la cascade, tombole, concursuri.

Zilele acestea am hotărât să fac o călătorie. Sunasem cu o zi înainte de plecare şi am întrebat de ruta necesară pentru a mă deplasa din punctul A în punctul B, fără surprize. A doua zi dimineaţa cerul era înourat şi nu promitea nimic frumos şi înteresant. Dar totuşi cu gânduri bune m-am pornit la drum. Ajungând la gara de nord din Chişinău, rog doamna de la casă unde se vând biletele, ca să-mi vândă un bilet pentru destinaţia mea. Ea mă întreabă: Pe piron este o rutieră albă?, mă uit împrejur şi îi spun, că sunt două nu-departe.  

Foarte bine îmi spune şi îmi cere să achit suma de 60 de lei. Bine, zic achit, iau biletul şi hai să caut rutiera cu destinaţia mea. Ajung în drept cu prima, citesc pe panou nu-i direcţia mea, mă uit la a doua, tot acelaş rezultat. Am înconjurat tot pironul nici un autocar în direcţia cu pricina. M-ă apropii înapoi la casă îi spun doamnei că nu e nici un autocar cu ruta respectivă. Ea calm îmi spune: Aaaaaa…., atunci a plecat! Bine spun, schimbaţi-mi vă rog, biletul pentru ruta următoare, se uită în baza de date şi îmi spune ca următorul va fi tocmai la 10:10. Păi, cum la 10:10, zic eu, ieri am sunat si mi s-a spus ca este rută din oră în oră, ea strânge din umeri şi îmi întoarce monitorul şi îmi spune vezi, ce scrie aici la 10:10 şi mai mult nimic. Oftez din neputinţă să mai zic ceva şi îi spun bine daţi-mi la ora dată. Doamna îmi dă bilet la ora dată şi îmi recomandă să aştept înăuntrul gării. Afară începu să plouă şi parcă fiecare strop de ploaie avea să-mi spună ca surprizele încă nu s-au terminat. Întrând în interiorul gării, acolo un miros, de parcă nu s-a făcut curat acolo de nu ştiu câte luni, sau s-a făcut dar cu apă din canalizare. Aşa plăcere pre cum o primeşti acolo e greu să o descrii în cuvinte, dar în schimb, poftim, televizor care aproape te surzeşte cu sunetul lui. După două ore de aşteptare hotărăsc sa ies afară, plus că ploaia împrospătase aerul de afară şi domolise praful. Afară o “melodie” strigată de voci de şoferi ritmată de ciripitul păsărelilor, ce se bucurau că ploaia a plecat.

Deodată aud cum un şoferi strigă localitatea spre care mă îndreptam eu. M-a apropii bucuroasă de elşi concretizez încă odată spusle lui. Da, îmi spune e direcţia aceasta, urcă că acuşi plecăm, îi spun că am bilet la 10:10 trebuie să-l schimb pentru oara la care pleacă dumnealui. La care şoferul s-a schimbat aproape la faţă şi cu o voce aproape în şoapte î-mi spune că nu o să-l pot schimba, trebuie să aştept ruta de la 10. Cu întrebarea, De ce? să nu-l pot schimba mă apropii spre ghişeul unde mi s-a vândut biletul. Doamna, amabil cu un zâmbet aproape forţat, îmi spune da nici o problemă, numai că pierdeţi 15% din sumă şi pentru biletul nou trebuie să adăugaţi această sumă. Auzind noutatea, începusem să o bombardez cu întrebări: Cum? Birocraţia şi bătaia de joc de oameni a ajuns şi la autogară? În baza la ce regulament? Ea îmi răspunde citeşte pe perete. Mă întorc şi încep să caut cu ochii pe pereţi, dar din păcate nici urmă de aşa informaţie. Indignată şi mai tare mă întorc spre doamnă şi-i spun ca nu-i nimic de genul a 15% din sumă. Îmi recomanda să caut şeful de tură. Mă apropii întreb ba de un domn ce stătea la masă, ba de altul în alt cabinet care scria ceva, nimic, îmi spune să-l caut pe peron. În sfârşit îl găsesc, el cu o privire ce ar spune (ce vrei oare de la mine, nu vezi ca-s tare ocupat), îl întreb de ce nu pot să schimb biletul pe o altă rută, de ce nu mi se întorc banii în caz că nu vreau să mai plec cu autocarul de la 10, şi unde e informaţia pentru călători cu aceste reguli ale autogării. Îmi spune si el ca doamna recepţionistă că e pe pereţi, îi spun că deja am căutat pe pereţi, dar nu-i nimic. Uite călătorule pe pereţi şi caută cai verzi! El supărat că îl deranjez cu ditamai problemă, îmi răspunde: Şi ce vrei de la mine?, (eu sunt mic nu ştiu nimic), s-a întors şi sa dus, încercând să-l ajung din urmă, să întreb, atunci de la cine să aflu? el deja fugea de mine ca dracul de tămâie. După un “joc de ping-pong” de la ghişeile de pe piron, la ghişeile din interiorul gării, am renunţat la căutarea dreptăţii călătorului moldovean. Nici nu am observat că între timp se apropiase de piron şi ruta mea. Deşi era încă ora 9. Repede au început să urce călătorii cu bilete, bucuros şoferul a anunţat că imediat plecăm şi în decurs de 20 de minute, deja plecasem din gara cu probleme. Lecţia învăţată de mine nu-ţi cumpăra bilet din timp, chiar dacă ai bilet şi nu eşti atent la rutele care vin şi pleacă poţi sa-ţi pierzi ruta. Ele pleacă şi vin în dependenţă de cât de repede se încarcă cu pasageri.   

O îmbrăţişare e o formă de: transmitere a căldurii de la o inimă la alta, un instrument ce poate schimba dispoziţia, o metodă ce dă de înţeles că nu suntem singuri, ne alină depresiile, durerile, redă senzaţia de protecţie. Când ne atingem, în îmbrăţişarea afectuasă, înviorăm foarte mult simţurile şi reafirmăm încrederea în propriile sentimente. Adeseori nu găsim cuvintele potrivite pentru a transmite ceea ce simţim şi cu o îmbraţisare exprimăm  bucuriile sufleteşti. Pe lîngă senzaţia de bine ce ne-o lasă, mai provopacă şi o stimulare psihică pozitivă, atât la cel ce îmbrăţişează cât şi la îmbrăţişat.

Este o comuniune imensă de bine ce se transmite de la unul la altul, necesare pentru dezvoltarea personalitaţii fiecarui om. Transmiţând energia prin îmbrăţişare, parcă ne dublăm forţele proprii. ...Tu ai îmbrăţişat pe cineva astăzi? Nu uita: nu pierde prilejul unei mari binefaceri... Cu acest prilej, şi ca să ne aducă aminte încă o dată despre valorile unei îmbraţişări mîine 14.07.11 începând cu ora 14:30 şi până la 17:30 de pe strada Puşkin se vor împărţi îmbrăţişări. Nu ezita să vii şi tu, sau cel puţin pe unde vei fi, nu ezita să împarţi o îmbrăţişare caldă celor dragi şi nu numai.

Eu îţi dăruiesc şi ţie o îmbrăţişare bucurăte de ea...

E Miercuri şi e 13 iulie 2011Maxima zilei de azi: Un zâmbet este o modalitate necostisitoare de a-ţi schimba înfăţişarea.

                                                                                                  Bancurile zilei: S-a inventat un calculator uman. Când face greşeala o pune pe seama altui calculator.               Benzina se scumpeşte, pentru că din cauza transportării petrolului cresc cheltuielile pentru transportarea benzinei.

Omagiaţii zilei:  În 1969 se naşte politologul, eseistul şi politician moldovean, dar şi actualul ambasador al R.Moldova în Franta Oleg Serebrian. Vă urez la mulţi ani şi succese mari atât în cariera personală, cât şi în reprezentarea ţării noastre cu multe succese în Franţa. O vacanţă placută vă urez.

În 1972 se născuse şi actorul brazilian Murilo Benicio Ribeiro, cunoscut împătimiţilor de seriale, în special cu dublul rol în serialul Clon. Fiind unul din cei mai buni actori din America Latină, ce s-e bucură de o popularitate şi în Europa. Happy Birthday! Feliz Aniversário!

Tot pe 13 iulie în 1983 s-a născut şi o renumită şi talentată actrisă de fil şi teatru din Rusia, Anna Snatkina. Cunoscută de noi prin nenumăratele roluri de succes ca: "Татьянин день", "Дуэль и смерть Пушкина". С Днем Рождения! Желаю Вам прекрасных достижений! 

 La 13 iulie 1942 se naşte un alt actor de talie mondială, Harrison Ford. Care prin munca sa, şi talentul acumulat prin ani, ne uimeşte de fiecare dată cu rolurile sale. Happy Birthday! Many  beautiful achievements and successful roles.

Astăzi îşi serbează şi ziua de naştere preşedintele Republicii China (Taiwan). Născut în 1950, Ma Zing-Jeou avocat de profesie, care în 2008 este numit în funcţia de preşedinte a Republicii China. La Multi ani! Happy Birthday! 生日快樂！ Tuturor omagiaţilor zilei de astăzi la mulţi ani, multă sănătate şi mari realizări atât pe plan profesional cât şi personal!

Ziua bună se cunoaşte de dimineată! Vă urez tuturor o zi frumoasă.

Facebook este reţeaua de socializare care doar în câţiva ani, a ajuns să aibă circa 500 milioane de utilizatori în lumea intreagă. Sintagma „dacă nu eşti pe Facebook, nu exişti” devine din ce în ce mai folosită şi pe bună dreptate! Însă, odată cu popularitatea acestei reţele de socializare, s-au născut şi o mulţime de mituri şi zvonuri. Tu ştii care sunt acestea ele si cît sunt de adevarate?

Mitul nr.1 Facebook va cere bani utilizatorilor săi Acesta este cu siguranţă unul dintre cele mai răspândite zvonuri şi, din fericire, nu este nimic mai mult decât un mit (cel puţin, momentan!). Acesta se poate să se fi născut, printre altele, din presupunerea că, la fel ca alte site-uri care îşi oferă iniţial serviciile în mod gratuit, iar după fidelizarea utilizatorilor, încep să taxeze, şi Facebook va profita de popularitatea sa colosală pentru a face o mulţime de bani.Mitul nr. 2: Facebook vinde datele personale ale utilizatorilor Un alt zvon susţine ca Facebook se foloseşte de datele personale ale utilizatorilor săi pentru a face bani. Deocamdată, este doar un mit (pînă la proba contrarie). In realitate, Facebook face bani de pe urma publicitîţii plătite. În ceea ce priveşte agenţii de publicitate, aceştia nu au acces decât la nişte statistici privind gradul de accesare al reclamelor postate pe Facebook, nu la datele personale ale celor care au dat click. Mitul nr. 3: Facebook va lansa o companie demuzică. 

 Acesta este un alt zvon fals lansat de la apariţia Facebook-ului încoace. Conform acestuia, Facebook ar fi trebuit să lanseze deja (sau ar urma să o facă) o companie de muzică. Ce-i drept, serviciul iLike, urmat de Lala, s-a bucurat de un adevarat succes, însa compania de muzică nu a devenit o realitate nici până în prezent. Mitul nr. 4: Facebook este bun doar pentru distracţieAşa o fi fost la începuturile sale, însă, în prezent, poate fi şi o unealtă foarte bună atunci când vrei să îţi promovezi propria afcere, oricât de mică ar fi aceasta, şi să îţi faci cunoscut numele pe plan local şi, de ce nu, mondial.  Mitul nr. 5: Folosirea Facebook-ului îţi măreşte şansele de a contracta BTS-uriUnul dintre cele mai amuzante (îngrijoratoare?) zvonuri este acela conform căruia folosirea Facebook-ului creşte riscul utilizatorilor de a contracta BTS-uri. Ca atare, afirmaţia sună de-a dreptul fantezistă (asta dacă nu cumva cineva trăieşte cu senzaţia că te poţi procopsi cu o astfel de boală de pe urma tastatului la calculator/telefon), însă ascunde un adevăr (oarecum) demonstrat: un doctor din Marea Britanie a stabilit o corelaţie între rata de infectare cu BTS-uri şi numărul ridicat de pacienţi care admit că au facut sex cu persoane pe care le-au cunoscut pe Facebook şi alte reţele de socializare. Mitul nr. 6: Utilizarea Facebook-ului duce la divorţUn alt zvon – şi totodată mit – este cel care susţine că Facebook-ul este responsabil de creşterea numărului de divorţuri.   Acesta se bazează pe un raport emis în 2009 care indică faptul că 20% dintre cuplurile care divortează au invocat Facebook-ul ca motiv al separării. Cu toate acestea, este greu de crezut că Facebook-ul, de unul singur, poate duce, cu adevarat, la divorţ! În orice caz, sună mai bine să susţii că Facebook-ul a dus la destrămarea unui cuplu decât să indici... televizorul!

Mitul nr. 7: Pagina personală de Facebook poate fi complet privată Într-adevar, poţi reduce drastic informaţiile la care au acces ceilalţi utilizatori ai Facebook-ului, însă pagina ta nu va fi niciodată complet privată. Oricât te-ai strădui, ceilalţi îţi vor vedea numele, poza de profil şi alte câteva informaţii disponibile pe pagina personală.  Mitul nr. 8: Poţi vedea cine îţi vizualizează profilulEste firesc sa îţi doreşti să afli cine îţi vizualizează profilul de Facebook (poate fostul/a iubit/a sau vre-un/o tip/a drăguţ/a de care îţi place!), mai ales dacă ai apucat şi era Hi5, însă, oricât de multe aplicaţii te-ar ademeni cu posibilitatea de a descoperi cine te urmăreţte cu religiozitate, niciuna nu îţi oferă informaţiile reale, pentru simplul motiv că Facebook nu permite acest lucru. Dar ce ştii tu, despre Facebook?

Azi, 11iulie, avem dezlegare la ciocolată pentru că este Ziua Mondială a Ciocolatei!!!! 



Ciocolata neagră, cu lapte, albă, cu alune, stafide, şi încă o mie şi una de ingrediente cu care savurezi o porţie de ciocolată. Provenind dintr-o expresie indiană, ca hrană a zeilor. Ea stimulează gusturile noastre, fiind totodată un super aliment tonic. De beneficiile ciocolatei sau scris nenumărate rînduri de laudă. Această zi e încă un motiv în plus de a savura această bunătate. Pe aşa căldură cum e afară o porţie de ciocolată cu îngheţată e foarte binevenită, mmmm......., ce gustoşenie. Ajunge cu scrisul, că mi se topeşte toată ciocolata. Poftă mare şi vouă!!! Să ne bucuram înca mult timp de gustul tău ciocolată, să creşti mare, şi să fim sănătoşi savurândute! La mai mult şi la mai mare!