oleseagutuleac

Datorită posibilităților de emigrare a populației dintr-o țară în alta, emigrează și tradițiile. O sărbătoare destul de importantă pe întreg globul pămîntesc este Paștele. Care de și în diferite țări se sărbătorește diferit, în diverse zile a lunilor, dar în general se păstrează anotimpul, primăvara. E unica sărbătoare tradițională ce vine sărbătorită încă din antichitate. E sărbătoarea ce în dependență de religii are semnificație diferită, dar în general păstrează puritatea și iluminarea sufletească, curățîrea trupească și sufletească, a omenirii. Sunt pentru prima oara în Italia de Paști. Și am observat că în general au aceleași tradiții, simboluri ca și în România, Rusia, R.Moldova, și Ucraina.  Cum ar fi ouăle colorate, apoi bucatele preparate din miel, din iepure, curățenia în case și curți, posturile sfinte ce se țin inaintea paștelui, Vinerile mari sau cum mau sunt numite -negre, mese copioase cu bucate tradiționale în familie în ziua de Paști. Dar o tradiție pentru mine nouă ar fi copacul de Paști, care în acest an, am încercat să o încerc și eu pentru a vedea ce emoții stîrnește de sărbătoare. Vreau să spun că a purtat în casă profumul de primăvară, de verdeața abia înmugurită, ce crează întradevăr o atmosferă nemai pomenită de sărbătoare.  Copacul de Paști în genere vine ca tradiție de la nemți, ei au fost primii ce au început să împodobească ramuri de copaci inflorite cu ouă și lentuțe colorate. Nu sunt sigură de întreaga Italie, dar la nordul Italiei, marea majoritate împodobesc ramuri de copaci cu ouă încondeiate, cu iepurași micuți, și puiușori. Astfel sărbătorind reînvierea naturii, unde iepurașii și puiușorii abia născuți, semnifică și nașterea lui Isus. Un alt fenomen ar fi ouăle de ciocolată care mulțumită emigranților a fost purtată în diferite țări, precum și în Moldova, România. În fiecare an aceste ouă de ciocolată devin tot mai mari, mai frumoase, pe gustul fiecăruia, cu cadouri în ele. Bucurînd ochiul copiilor, dar și a vîrstnicilor. Mulțumită emigranților italienii și nu doar ei cunosc, și chear acceptă tradițiile străine. Și cu anii tradițiile de paști devin tot mai multe și mai bogate prin culori, mărimi, prin extravaganța și originalitatea lor. Acum ne aflăm în perioada pregătirilor di Paști, dar și în perioada cînd fantezia ne poartă prin diferite tradiții și simboluri ale diferitor popoare. Devină ar fi nu doar fantezia dar și dorința de a organiza o sărbătoare cît mai specială, mai originală, cu cît mai multe simboluri, chiar dacă și sunt împrumutate de la alte națiuni. Vă doresc să organizați o sărbătoare cît mai familiară, cît mai semplice, în care să vă simțiți alături de Dumnezeu. Sărbători fericite tuturor!

Vreau să încep să destăinui ultima descoperire a mea, un roman.  Nu un roman oarecare ci un roman romantic, erotic, pasionant, cu istoria a doi eroi ce fac parte din lumi opuse și cu dorințe diferite de o relație de cuplu unde se descrie în detalii scenele lor sexuale. Cred că s-ar traduce în română ca 50 de vicii, eu am citit-o în varianta italiană, ce se chiamă Cinquanta sfumature di Grigio, di Nero, e di Rosso. Sunt trei volume de cărți erotice și romantice, ireproșabile. Recomand tuturor să citească  acest roman, în deosebi bărbaților. De ce anume lor, deoarece autoarea E L James, a reușit să explice destul de clar și cu amănunte sexuale ceea ce și-ar dori de multe ori o femeie de la un bărbat, cum să fie satisfăcută pe plan erotic. De multe ori noi femeiele nu găsim cuvintele potrivite, sau suntem foarte timide de a explica dorințele sexuale. Aceste trei volume m-au intrigat la maximum cu nenumăratele scene pentru adulți transcrise într-un mod atât de explicit și intrigant, că au devenit acum ca o sursă de inspirație. Nu mă gîndeam că voi citi cu atîta dorință o scenă erotică ce e perversă, care e prezentată de o femeie, în care există atîtea obiecte, detalii, despre care nici nu știam că există, care par a fi paranormale. Prin acest roman scriitoarea ma învățat cum să privesc dincolo de tabu, învățîndumă cum să renunț la barierile ce se impun intr-o relație clasică de cuplu.  Ea fiind poate unicul autor modern ce și-a asumat rolul de îndrumător în lumea tabuului, și a dorințelor sexuale a ambilor parteneri.  Admir stilul ei lejer și familiar, și seducător ce ma tentat să citesc toate trei volume într-un timp foarte scurt. Precum sentimentul de dragoste e greu de descris așa și sentimentul și experiența erotică ce te indrumă de incercare aceste cărți sunt destul de greu de le descris. Mie nu-mi rămîine decăt să vă urez să le căutați prin librării și să le citiți. Vă vor lăsa cu gura deschisă și dorința de afla ce urmează mai departe, și vă va apărea pofta de a încerca multe scene chiar în personal cu partenerul vostru. Distracție plăcută și apasionată vă doresc. În scurt timp va apărea și filmul, dar nu cred că va întrece cărțile după descrierea detailată a scenelor din carte.

În octombrie 2011 cînd timid busează la ușă posibilitatea de a călatori și munci, prin Europa, public ultima ”faptă eroică” pe pagina personală. Între timp cu momente plăcute și mai puțin plăcute. Că dă, viața mereu ne învață câte ceva nou, ca și prima profesoare. Pentru a prețui clipele plăcute se mai strecoară cîte un moment ce ne pune la încercare soarta, și ne îmbogățește bagajul vieții cu experiență.  Uite așa a trecut cu viteza vântului și cu greutatea pământului anul 2012, pentru mine. Făcînd o totalizare a perioadei date, aș spune că m-am îmbogațit cu un sac de experiență, am îmbătrînit cu un an și câteva luni. Ca să nu se supere 2013, că e anul șarpelui viclean, îl punem și pe el la calcul, cu aceste câteva luni.  Mulți fac totalul anului, la finele anului, în ajun de Crăciun, sau Anul Nou, ceea ce făceam și eu de obicei. Dar acești 2013 șarpi vicleni, mă fac să înțeleg că nu dau greș dacă mai recalculez o dată, și reînoiesc plăcerile. Una din plăceri ar fi, să mă răsfăț cu această pagină personală.  Așa că ascultândui pe ei și pe prieteni, am pornit din nou prin lumea internetului, ce ține ascunsă în taina navigării, secretele lumii. Un salut cu aplecăciune și spor la treabă, așa ne salutăm noi prietenește (eu și pagina personală) și purcedem la noi descoperiri.  Cu echipamentul deja pregătit, am în vedere articolele ce vreau să le scriu în continuare, care vor fi condimentate cu de toate, puțin umor critic, momente pipărate cu destăinuiri personale, și de ce nu, și puține secrete picante care rămân să fie divulgate chiar în următorul articol.      

Oare cine nu-și bate capul ce mâncare sănătoasă să-și mai ea la pachet, sau ce să pună copilului în pachet la școală ?! Cred că doar cei ce nu se gândesc la sănătatea lor.Eu am încercat atâtea variante, una me-a plăcut în deosebi, am încercato chear zilele acestea și vreau să vă servesc și pe voi. Poate unii o să spună, ”mare descoperire”, dar mie îmi place, iar cei ce vor vrea să o încerce cred că n-o să regrete.Deci fără multe povești să începem să divulgăm componența cuibușorului inspirației. Primul pas e să pregătim câteva bulcușoare, se pot folosi foarte bine și din comerț, eu personal, le-am copt acasă. Aluatul folosit la coacerea bazei cuibușorului, e simplu, făină, apă, sare și puțină drojdie. Se frământă bine, se lasă să se odihnească puțin la călduț, după care se fac bulcușoare mici. La dorință când plămădiți aluatul puteți adăuga mirodenii, eu personal am folosit semințe de cimbru, frunze de bazilic proaspete și câteva măsline tăiate mărunt, (varianta italiană a paninelor). Le-am copt de cu seară la temperatura de 200 grade, cam o jumate de oră. Dimineața am tăiat frumușel cușmulița la cuibușor. Am făcut bine curat în el eliberândul de miez. În cuibușor am adăugat un pătuc de cașcaval de casă (cum am pregătit cașcavalul o să vă spun altă dată), și câteva felii de roșii proaspete. După care în pătuc am culcat un oușor proaspăt, condimentândul puțin cu sare și piper. Apoi la dorință se poate de adăugat verdeață, sau legume după plac, eu am acoperit oușorul cu o plapumă de cașcaval. Am încins rola (se poate și la microunde), am lăsat cuibușorul cu oul învelit în cașcaval să se bronzeze nițel la călduț, cam vre-o 20 min, la o temperatură de 200 grade. Când aproape era gata am acoperit cuibușorul cu căpăcel și l-am mai lăsat încă vre-o 5 min.Vă recomand să împachetați cuibușorul călduț, ca să se păstreze călduț și moale pînă la savurare. În pauza de la munca grea, în căutarea experienței și a noilor cunoștințe necesare pentru o viață mai înteresantă și captivantă, vor fi foarte binevenite aceste cuibușoare de inspirație. După savurarea lor veți prinde la forță pentru o nouă porție de inspirații și idei nemaipomenite.Poftă mare tuturor ce sunt acum la masă!

De ceva timp sunt într-o depresie fără margini, nu-i mai văd capătul.  De ce nu m-aș apuca totul se finisează cu eșecuri care mă descurajează și mai tare. Încerc să tot citesc literatură și fel de fel de articole despre cum să scap de depresie și până ce fără nici un rezultat. Nu pot înțelege ce îmi scapă...? Nu că aș vrea să mă mai vaicăr și pe net cu această boală a secolului XXI, ci pur și simplu sper că voi găsi o seluția a problemii mele până la sfîrșitul văicărelii.Până ce am început să tratez depersia cu dulciuri care pentru moment mă fac să mă sustrag de la gânduri negative.  Știu că dulciurile îngrașă de aceea am încercat să prepar ceva fără panificație și multe grăsimi, ce mi-a ieșit în final ve-ți afla imediat. Răsfoind filele saiturilor culinare am descoperit o tartă a memoriei, care conține puține ingrediente, e ușor de preparat și destul de sățioasă și dacă se poate spune și puțin calorică. Ce ingrediente stau la baza ei: nuci uscate și mărunțite, după plac, eu am pus cam vre-o 300 gr.; prune uscate tăiate la fel mărunt, eu am folosit 500 gr, și smântănă bătută cu zahăr și puțină gelatină. Toate aceste trei ingrediente le incorporați intr-un vas și o lăsați să se odihnească puțin la frigider. Când o scoateți o ornați după dorință și imaginație, eu am folosit puțină ciocolată rasă. O păstrați la frigider până va veni odraslele de la studii.  O gustoșenie vă va ieși în final, foarte benefică pentru sănătate. Desfătațivă cu o porție gustoasă de bunătățuri necesare organismului vostru. Toate trei ingrediente sunt foarte benefice pentru sănătate, nuca e nemaipomenită pentru sistemul cardiac și memorie; pruna- protejează sistemul osos și intestinal, cât și reglează zahărul în sânge; iar smântâna e o sursă gustoasă de calciu, proteine, ce întăresc sistemul imunitar.Poftă bună vă urez, sunt sigură că vreți vrea să o gustați. Eu mă duc să mai încerc vre-un remediu de a scăpa de depresie. Mi-a venit o idee între timp.

Munca de clacă se aburește deasupra unei farfurii cu colțunași aburiți.  Numai cum nu a fost numit acest fel de mâncare ce are la bază ingrediente ieftine, cu aluatul și împlutură. Unii le numesc chiroaște, ucrainenii le numesc: вареники- colțunașii care îi știm noi moldovenii, rușii le numesc пельме́ни- buzunărele împlute cu carne, italienii au o gamă foarte diversificată de: raviole- ce au formă pătrată, cappelleti- pălărioare, tortellini- rotunzi, lunnete- semilună, cannelloni- tuburi, matâ-în bucătăria asiatică, ș.a.. Acest fel de gustoșenie culinară predomină în diferite culinării străine: moldovenească, românească, rusească, ucrainească, italiană, chineză și încă multe altele țări asiatice. Diversitatea împluturilor, formei și a metodei de pregătire, bucură atât gustativ, estetic, cât și sunt foarte gustoși. În istoria culinară apariția colțunașilor nu are o țară anume la origine. Se pare că ideea de a face din ingrediente puține un fel de bucate ce să sature mai mulți gurmani și să strângă în bucătărie toate rudele la o vorbă bună, la relaxare de la probleme cotidiene, a stat la baza apariției acestor colțunași cum îi spunem noi. Așa și noi am hotărît să ne relaxăm puțin lipind colțunași.  Am dres repejor aluatul, ce are la bază o componență foarte simplă, din: 200 gr apă călduță, puțină sare și făină până se îngroașă. Pentru împlutură am recurs la brânză de vaci amestecată cu puțină sare după gust și ou. Cât și la cartofii piure, la fel i-am dres cu puțină sare, piper și un cățel de usturoi pisat. Aluatul obținut l-am întins binișor până sa subțiat, această procedură e foarte bună pentru biceps, nici sală nu-ți mai trebuie după câteva foi întinse. Apoi am tăiat pătrățelile pentru a le umple cu umplutura dată. Și am început toți în cerc să facem exerciții la degetuțe și la limbă, punînd țara și viața la cale. Lipirea colțunașilor e o amintire plăcută încă din copilărie, când noi copii trudeam deasupra fiecărui pătrățel de aluat lipit și îl vrăjeam ca anume al meu să fie cel mai frumos și mai gustos dintre toți, această amintire plăcută reânvie de fiecare dată când lipim colțunași. Acum când i-am lipit nici nu am observat sub ritmul muzicii, a amintirilor plăcute și a vorbelor bune cât de repede i-am lipit și fiert în apa cu puțină sare. Nu știu cum la alții dar mie îmi place ca după ce îi scot din oala în care sau fiert să-i dau prin puțină apă rece și puțină ceapă prăjită în ulei și să-i servesc cu puțină smântânică. Dar și mai gustoși sunt cînd îi rumenești puțin pe tigaie, devin mai fărămicioși și mai diverși la aspect, devin parcă mai apetisanți. Nici nu observi cînd in fibgi furculița în farfuria goală. Pot să numesc sigur această ocupație de pregătire și de savurare a colțunașilor, ocupația de weekend, când toți membrii familiei sunt acasă și au chef de a se descărca de grijile și nevoiele de serviciu și de a sta mai mult cu copii ocupați în crearea primei sale opere de artă din aluat.  Indiferent cine a inventat acești colțunași, a făcut un lucru minunat, și celor ce vrăjesc în continuuu pentru a inventa noi forme, împluturi și metode de pregătire le doresc mult succes, riscați și încercați să le pregătiți după bunul vostru plac. Dacă cunoaște cineva vre-o recetă gustoasă de colținași și de o poveste interesantă de pregătire a lor, nu fi zgârcit spune-o și mie.

Într-o dimineaţa ca să diversific puţin felurile de bucate, am hotărât să plec la pescuit peşte. Aşa că m-am sculat mai dimneşioară, mi-am luat undiţa adică portmoneul şi am plecat la pescuit peşte în piaţa centrală. Am noroc la peşte am prins doi carpi proaspeţi de toată frumuseţea de 55 lei. Pe drum mă gândeam bine…, bine…, dar cum îi voi prepara?! Ei până am ajuns acasă am rezolvat şi dilema. Am hotărât să fac două feluri de bucate, care anume vă spun puţin mai târziu. Acum aş vrea să aflu de când se trage tradiţia de a mânca peşte. Ei să ştiţi că netul nu e prea cunoaşte aşa informaţie. Dar eu ştiu că pe vremurile comuniste, era dedicată o zi în săptămână când se mânca doar peşte. Prezenţa peştelui în bucate se cunoaşte încă din timpurile când pe pământ a coborât Isus Hristos, bucatele din peşte sunt larg răspândite pe întreg spaţiul creştin. Ba mai mult aş spune că peştele stă la baza continuităţii tradiţiei de a mânca peşte în special în timpul postului când e dezlegare la peşte. Odată cu dezvoltarea omului şi a noilor tehnologii, sau diversificat si metodele de pregătire a peştelui, cât şi componenţa lui după vitaminele necesare organismului uman. Ştim foarte bine cât e de necesar pentru sănătate ca să mâncăm măcar o dată în săptămână peşte, indiferent cum îl vom pregăti. Eu prefer să-l gătesc cât mai sănătos şi mai gustos, şi să i se simtă gustul în bucate. Nu ştiu cât de bine îmi reuşeşte…. Dar să ne întoarcem la cei doi carpi. După ce i-am curăţit de solzi şi măruntaie, i-am tăiat felii. Capurile coada, şi înotătoarele le-am tăiat cu puţină cărniţă pe ele şi le-am pus într-un săculeţ din tifon, pentru ce veţi afla ceva mai jos. După care am pregătit următoarele ingrediente: 3 cepe, 2-3 morcovi, 5 ardei micuţi, 4 căţei de usturoi, 7 roşii, o mână de verdeaţă, câteva cartofe fierte şi decojite, puţin ulei de măsline, sare piper. Primul fel de bucate care l-am făcut a fost carp cu legume la cuptor sau cum îi mai zic eu carp odihnit. Am pregătit o tigaie, am acoperito cu folie de aluminiu pentru bucătărie, am pus un strat de morcov tăiat pai, apoi un strat de ardei la fel pai, după care a mers ceapa, apoi roşiile, totul am turnat cu un sos din ulei mirodenii şi puţin usturoi pisat. În bucăţelile de peşti am făcut câteva buzunărele în care am pus câte o feliuţă de lămâie ca să se înmoaie spinii cei mici şi câte o feliuţă de usturoi. Am stropit totul cu sosul rămas, am turnat puţină apă şi am acoperit cu folia şi l-am dat la cuptor pentru 30 min la 200 grade. După care l-am scos, l-am acoperit cu cartofa fiartă şi verdeaţa, şi l-am sărat puţin şi iarăşi la cuptor pe vre-o 15-20 min. Apoi am scos folia de deasupra şi l-am mai lăsat pentru 5-10 min ca să se rumenească puţin.A ieşit o gustoşenie, de te lingeai pe botişor, am piruit şi mâncat 2 zile, sa primit destul de mult şi gustos.  Al doilea fel de bucate care l-am pregătit între timp cât stătea carpul la odihnă în cuptor, se numeşte uha, o supă de peşte cu rădăcini ruseşti. Se cunosc cam vre-o 100 de reţete de uha, eu am ales din toate câte ceva. O parte din legumele care au fost pregătite pentru pătucul peştelui la cuptor le-am repartizat în uha. Am lăsat să fiarbă puţin legumele, apoi am pus săculeţul din tifon cu capul, coada şi înotătoarele, le-am lăsat să fiarbă niţel, cam vre-o 10 min. Am scos săculeţul de tifon, am separat cărniţa de peşte de spini şi am adăugato înapoi în supă, am sărato, am turnat puţin borş acru, şi atenţie ingredientul secret, care îl folosesc pescarii adevăraţi, puţină vodcă. Cred că ei i se datorează şi denumirea de UUHHAA, după ce torni vodca în primele secunde parcă vrei să strigi uha ce miros ademenitor. Apoi am adăugat şi verdeaţa şi la primul clocot era deja gata. Încă un secret a unei uha reuşite ar fi şi locul preparării, e de dorit pe malul unui lac la natură. După care am dres repejor o măliguţă ca să accentuiez gustul tradiţional. Remarcă, e de dorit în aşa caz de ales făina măcinată mai măşcăţel când o mărunţeşti în uha crează senzaţia de icre de peşte. La dorinţă se poate de adăugat şi puţină smântână.   Gustul şi mirosul îmi vine greu să le descriu, o combinaţie de peşte şi legume e mere o reuşită gastronomică pe măsură. După cum ne recomandă medicii bine ar fi să mâncăm peşte cel puţin o dată pe săptămână, ca să fim mereu bine dispuşi şi sănătoşi. Celor ce au gustat asemenea bunătăţuri, rog să se dea cu părerea, iar celor ce încă nu au încercat, le doresc să se înfrupte cât mai curând din asemenea buchete de vitamine naturale şi necesare organismului uman.  

Mulţi cetăţeni moldoveni lucrează peste hotare. Majoritatea din ei nici nu vroiau să plece departe de familie, de locul de baştină, dar au fost nevoiţi să-şi ea desaga în spate, să-şi strângă inima boţ şi să plece unde i-or duce ochii numai sa-şi scoată familia din nevoi. Pe lângă toate laturile negative a istorie migrării rudelor noastre şi anume lipsa părinţilor aproape de copii, banii au încercat pe cât e de posibil să acopere unele lipsuri care nu pot fi cumpărate nici pe bani. Fiecare moldovean ce are pe cineva peste hotare încearcă să afle cât mai multe despre ţara unde se trudeşte aproapele său, despre cultură, despre limbă, despre tradiţii şi de ce nu despre gastronomia ţării date. Toate astea numai cu scopul de a fi cât mai aproape de ei. Mă gândeam că dacă vom găti şi gusta din ce se mănâncă în ţara unde se află mama, surorile, prietenii, atunci voi fi puţin mai aproape de ei, măcar prin bucate şi skype.

Pentru început am încercat să fac pizza. Istoria apariţiei pizzei are ceva în comun cu istoria plecării mamei mele peste hotare. Se ştie că pentru prima dată grecii au început să coacă pâine plată cu diferite mirodenii şi ulei de măsline. Dar prima pizza adevărată aproape de varianta care o ştim noi astăzi a fost făcută de italianul din Napoli Raffeale Esposito, ce vroia să producă ceva diferit de cât ce se făceau la acele vremuri. Creaţia lui a fost luată în seamă de Regele Umberto şi Regina Margherita în 1889, Esposito făcuse o pizza în trei culori: brânză albă, sos roşu, şi condimente verzi, care reflectă culorile steagului Italian, şi această pizză a fost numită Margherita în cinstea reginei. De atunci au început să se deschidă pizzerii, emigranţii furau reţeta şi o duceau la ei în ţară, şi fiecare bucătar încerca să adauge ceva al lui ce o făcea tot mai gustoasă şi mai populară. În fiecare an, pe 9 februarie se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Pizza. Pizza a devenit o mâncare uşor de preparat în multe variante şi pe placul fiecăruia, şi plus la toate datorită vitaminelor din ingredientele folosite e socotită ca mâncare sănătoasă. Pizza a făcut un drum lung, mai întâi din Grecia în Italia şi acum a devenit parte comună unui mediu internaţional, aşa şi mămica mea, când se pornise la muncă peste hotare, se pornise mai întâi in Grecia, ca mai apoi să ajungă în Italia.

Reţeta încercată de mine e foarte simplă. Pentru aluat e necesar puţină făină, apă călduţă şi sare, se amestecă binişor până are o compoziţie groasă şi se lasă să se odihnească puţin. Între timp se pregătesc legumele după plac, roşii cubuleţe, ardeii tăiaţi rondele şi verdeaţă (ceapă, mărar, pătrunjel), şi caşcaval ras. Separat am bătut câteva ouă cu mirodenii după plac, piper, cimbrişor, rozmarin, puţin usturoi pisat. După ce am întins aluatul în tigaie, am turnat un strat de ou bătut, apoi am pus un rând de ardei, după care roşiile, apoi verdeaţa şi iarăşi câteva rondele de ardei ca mai apoi să torn deasupra totul cu oul rămas şi să presor caşcavalul ras. Am copto în rola încinsă la 200 grade aproximativ 30 min. Mirosul şi gustul e de nedescris, savoare ei o simt şi acum, e simplu, gustos, şi uşor de preparat. Creaţi şi voi pizza după placul vostru, atunci când gătitul este o artă, mâncatul devine o plăcere. Aşa şi cei plecaţi peste hotare când ştiu că celor de acasă le e bine, sunt sănătoşi şi nu duc lipsă de nimic, munca lor peste hotare devine o plăcere.

E toamnă ne dă de ştire data din calendar si timpul de afară, dar e o altă toamnă, una nouă cu multe necunoscute şi surprize plăcute. Aierul aburit cu miros de prospeţime, de ploaie răcoroasă, ce poate fi mai frumos, ceaţa de dimineaţă încă te ademeneşte la somnul dulce şi la patul moale ce te aşteaptă să-ţi prelungeşti visul romantic nefinalizat, dar ritmul maşinilor repezite ne trezeşte pentru a ne aduce aminte de începutul unei săptămână de studii la şcoală sau universitate, ori la munca de birou sau pe teren. Săptămâna a început scoalăte mai repede şi la treabă. E Luni, prima zi din săptămână plină cu speranţe şi cu o agendă doldora cu planuri care aşteaptă să fie realizate. Un început de săptămână cum se poate mai frumos, vă urez la toţi şi mie. Să avem succes în tot ce ni-am pus în plan să facem. O săptămână liniştită cu noutăţi dorite şi aşteptate, cu clipe frumoase. Cred că oricine îşi doreşte o asemenea săptămână, nu?! Pentru început v-om începe cu o muzică bună, sper să fie pe placul tuturor. Bună dimineaţa e Luni.

Ura a venit sezonul aurului Moldovenesc!!! Vă întrebaţi, care sezon…., da, da aţi auzit bine, aurului Moldovenesc căci aşa e la modă şi cred că e şi pe merit să i se spună porumbului. Porumbul a făcut o călătorie lungă acum mulţi ani, tocmai din Mexica, îmbarcat la bortul navei lui Cristofor Columb, care fusese uimit de lanurile frumoase de porumb de pe pământurile descoperite de el. Dar deşi descoperise această comoară a naturii, porumbul nu era foarte popular pe vremuri, nu prea ştiau cum să-l pregătească. Îl foloseau în băuturi şi pentru făină. Dar farmecul lui cu timpul s-a făcut tot mai văzut şi mai plăcut pe gustul fiecăruia. Doar magia naturii poate să transforme un singur grăunte în cioclej ce ar avea în stăpânire 2 sau 3 ştiulete de toată frumuseţea şi cu o mie de soldăţei pe ei. Batalionul de grăunţe va ajunge ori la departamentul făină pentru mămăligă cum i se spune la noi, care pe timpuri se socotea mâncarea săracilor. Împreună cu o porţie de fripturică din carne, nişte jumări şi brânză de oi fac o simfonie în stomac de te lingi pe degeţele de plăcere. O fi ea mâncarea săracilor sau a ţăranilor dar a devenit cu timpul o tradiţie foarte gustoasă.   Mândreţele de fetiţe de porumb vor ajunge să se transforme în frumoase floricele de popcorn cum îi mai spun americanii, care vor fi savurate cu un film captivant prin cinematografe, ce e în vogă oricând şi oriunde. Un alt soi de porumb care este numit dulce, va fi fiert sau copt după preferinţa fiecăruia şi după nenumărate reţete de preparare. Eu cunosc câte o reţetă de fiecare fel, destul de simplă şi gustoasă. Iau  patru cinci popuşoi îi spăl rup în trei şi după ce le fac un pătuc din pănuşi îi aşez frumuşel unul lângă altul, deasupra le aştern o plapumă călduţă din pănuşele rămase şi torn apă până sus li îi las să fiarbă cam vrie-o jumate de oră, după care îi scot şi îi împrospătez cu puţină sare şi poftim la masă. Popuşoii copţi şi mai uşor îi prepar caut un jăratic la natură sau o tigaie încinsă şi pun popuşoii dezbrăcaţi de pănuşe ca să se îmbrace în mantia pârpălită de foc. După care îi sărez şi îi savurez cu un banc sau un film e preferabil comedie. Ca când vei râde să se ivească printre dinţi şi porumbul savurat. Sunt nenumărate reţete de preparare a porumbului, cei mai iscusiţi şi mai inventivi cred că sunt indienii, ei se încumetă să facă diferite sosuri şi dulciuri din această cereală. E o cereală ce se utilizează totul în diferite scopuri dar cu nenumărate beneficii, cu mătasea se prepară ceaiuri lecuitoare, ştiuletele se hrănesc animalele, ciocălăii sunt folosiţi ca sursă de încălzire, grăunţele se hrănesc păsările, cât şi pot fi măcinate pentru a fi folosite în alimentaţie. O mulţime de metode de folosire şi preparare a cunoscut acest porumb. Chiar şi medicii îl declară ca fiind una dintre cele mai cunoscute şi apreciate cereală, care ne bucură de calităţile sale terapeutice. El ne gâdilă privirea cu aspectul său auriu şi ne încarcă bateriile organismul cu gustul său dulceag. Indiferent că ne ajută să slăbim, sau se lupă cu apariţia cancerului, sau combate problemele de vedere, cât şi oferă energie şi combate stresul, toate aceste efecte pozitive ale lui nici nu ne dau prin cap în timpul savurării. Dar poate nici nu ar trebui să ne încărcam capul cu multă informaţie, ne lăsăm plimbaţi de plăcerea gusturilor, ceea ce voi face şi eu acum. Plec să savurez plăcerea porumbului fiert, care tocmai sa răcit puţin. Dacă cineva cunoaşte alte reţete de preparare a porumbului vă rog să mi le recomandaţi şi mie. Pofta mare tuturor! Şi nu uitaţi, un ştiulete de porumb dulce multe beneficii aduce şi e aur pentru sănătatea noastră.

Receta unei zile reuşite la aer curat şi la multă linişte. Cât încă timpul mai permite, poate să aplice oricine această recetă şi rezultatele vă vor surprinde plăcut pe fiecare. De ce avem nevoie..., de multă dispoziţie bună, de anotimp plăcut, de un loc anume, e de dorit în afara oraşului. Eu am plecat la vila unui prieten, care se află la ceva distanţă de oraş. Unde predomina liniştea, mirosul de iarbă de toamnă ce se îmbină cu ciripitul ritmatic al păsărilor, floricele, mure şi privelişti ca în poveşti. Pentru o zi reuşită mai avem nevoie de un grătar, puţină carne marinată după gustul şi receta fiecăruia. Eu am folosit puţină carne de porc şi de vită ce am îmbătato cu puţin vin, câteva mirodenii (frunză de dafin, piper boabe), culcând-o pe un pătuc de ceapă şi usturoi, totul învelit într-o picătură de miere. După ce carnea sa odihnit bine, am poftito la o întrecere la grătar, care consta în care bucăţele se vor coace mai repede şi mai gustos. Atât carnea de porc cât şi cea de vită au ieşit învingătoare în final, unde premiul mare a fost o salată proaspătă şi un bucheţel de vin roşu moldovenesc. Plăcerea savurării a fost ne-mai pomenită pe acele meleaguri. Pe jăraticul rămas era pârpălit nişte aur moldovenesc. Care, numai în moldova are un gust aparte, n-o să strice să aveţi la dispoziţie scobitori, deoarece aurul moldovenesc se cam opreşte printre dinţi. Ca desert poate fi savurat un pepene roşu, care echilibrează hora bucatelor mai anterior savurate. Pentru memorizarea unei frigovile reuşite, nu strică o partidă, două de joacă în cărţi de-a "durak", la fiecare rundă pare să se înfierbinte joaca tot mai tare.  Dacă terenul vă permite puteţi încinge şi un fodbal de zile mari. În definitiv cred că aţi înţeles, pentru o frigovilă reuşită aveţi nevoie de o companie binevoitoare, de buna dispoziţie şi dorinţa de odihnă în sânul naturii, şi ceva bucate ce vor accentua plăcerea odihnii la natură Savurare plăcută tuturor.

După manifestarea festivă, adică felicitări din partea oficialilor şi a paradei militare, şi a excepţionalei paradă a fanfarelor. Am făcut o mică excursie prin parcurile ce împrejmuiesc piaţa marii adunări. Unul din parcuri găzduia târgul turistic, cu atrăgătoare oferte turistice atât în străinătate cât şi pe teritoriul R.Moldova ceea ce ma bucurat nespus de mult, aş vrea foarte mult să cunosc multe locuri frumoase ale meleagurilor unde m-am născut. Apoi am întâlnit cîţiva meşteri populari cu lucrări de excepţie, atât broderii, cât şi lucrări de ceramică, costume naţionale, sculpturi în lemn, lucrări frumoase din fier şi multe alte lucrări ale meşterilor noştri populari. Toate cele prezentate la acest mic târg al lucrărilor de artă autohtonă au fost pe plac atât invitaţilor din alte regiuni ale ţării cât şi pentru invitaţii de peste hotare. Cele mai întrebate cred că erau lucrările din ceramică. Deşi toate lucrările fac parte din portul, tradiţiile şi istoria Republicii Moldova atât până la proclamarea îndependenţei ei, cât şi după. După o scurtă plimbare prin arta istorică şi modernă a moldoveanului aveai posibilitate şi să te delectezi cu plăcinţele moldoveneşti şi miere dulce de albini. Cei ce încă nu dovedisere să-şi pregătească toate rechizitele necesare pentru odraslele sale pentru 1 septembrie aveau posibilitatea de a o face chiar de ziua independenţei. Pe întreg parcursul zilei moldoveanul a fost distrat cu muzică autohtonă, muzică populară, care accentua foarte bine importanţa şi atmosfera sărbătorii de azi. Apoi mai spre seară a urmat un concert de muzică la fel autohtonă dar deja muzică uşoară sau cum i se mai spune de estradă, cu versuri şi ritmuri patriotice. După câteva hore încinse în Piaţa Marii Adunări şi fredonarea versurilor a majoritatea cântecelor interpretate pe scenă, am fost felicitaţi de prim ministrul V.Filat cu această zi frumoasă de aniversare, are s-a încheiat cu un feeric şou de artificii. Toţi cu capurile in cer se bucurau de frumuseţile pirotehnice ce apăreau acompaniate de ritmurile îndependeţei. După care momentul de dovadă a patriotismului fiecăruia adunat în piaţă prin interpretarea imnului Republicii Moldova şi a imnului Jurnal TV ce exprima dragostea faţă de ţară. Atmosfera din piaţă era de nedescris, cânta şi mic şi mare, aveai impresia că şi luminiţile împreună cu frunzele fredonează şi ele câte o strofă. Era foarte frumos, mulţumită idee-i celor de la Jurnal TV, au demonstrato încă o dată ce inventivi şi iubitor de patrie, de ni-am sunt. Dar surpriza serii nu se terminase aici. Întreaga echipă de la Jurnal TV au făcut o invitaţie la savurarea unei gustoşenii de tort, ce avea forma arcii de triumf, şi îmbrăcată într-o ciocolată de calitate, întreg tortul a fost foarte delicios, mai ales că l-am savurat cu atâtea telespectatori fideli ai Jurnal TV. Încă o dată bravo întregii echipe de televiziune, le doresc la mai mult şi la mai mare, şi izvorul de idee-i să nu le încetinească din murmurul său, şi să ne mai bucure cu diferite surprize de acest gen. Aş mai adăuga un lucru întreaga zi Jurnal TV a transmis  atât serbarea propriu zisă cât şi felicitările celor de peste hotare, care te aduceau până la lacrimi de mândrie faţă de ei. Sunteţi cei mai buni, bravo vouă. Întreaga zi şi în deosebi seara au întipărit ziua aceasta de aniversare cu veselie şi distracţie la maxim pentru toţi cei prezenţi la aceste manifestări. Sunt sigură că vom avea ce povesti şi lăsa urmaşilor noştri despre poporul Moldav. Felicitări tuturor şi sărbători frumoase în continuare.

Astăzi 27 august 2011 toţi moldovenii de pretutindeni sărbătoresc ziua independenţei Republicii Moldova. La mulţi ani cu sănătate, pace şi bună înţelegere tuturor.  Atmosfera de sărbătoare se simţea încă de la începutul săptămânii, se făceau repetiţii, curăţenie. Precum se pregătesc cei ce au ajuns la majorat de serbarea majoratului aşa şi toţi angajaţii implicaţi în procesul de organizare şi serbare a îndependenţei se pregăteau şi retrăiau ca totul să se primească cum se poate mai bine. Aşa cum e forfota absolvenţilor înainte de balul de absolvire aşa şi pregătirile de ziua îndependenţei au avut multe asemănări. Mai bine de o lună, mai în special în ultimile zile au durat pregătirile de această dată aniversară, sau lustruit şi reparat tehnica militară, sau procurat costume şi toate accesoriile necesare militarilor, s-a întocmit şi bătut în cuie întreg programul distractiv pentru această zi. Precum se pregăteşte un copil în clasa întâi şi la primul sunet din viaţa lui are de recitat o poiezie aşa şi oficialii noştri sau pregătit textele, costumele şi au recitat li petrecut cu brio întreaga manifestaţie. Mă tot gândesc 20 de ani e mult sau puţin? Precum se naşte şi creşte un copil, aşa şi Republica Moldova sa născut în greutăţile şi chinurile recunoaşterii ca ţară independentă, mulţumită tuturor celor ce s-au luptat pentru proclamarea ei ca ţară independentă, suverană, cu limba şi constituţia ei proprie, dar din păcate sunt acum uitaţi de noi toţi inclusiv şi conducerea ţării.. Dar nu vreau să critic nici să prea laud aceşti pe nimeni în decursul acesto douăzeci de ani. Ca şi în viaţa unui om, sunt momente mai plăcute şi mai puţin plăcute, aşa şi în viaţa ţărişoarei noastre au fost şi sunt momente ce mai necesită încă multă muncă, dăruire, unire, înţelegere, respect, patriotizm. Dar să ne întoarcem la ziua de 27 august. O zi cu un program destul de încărcat cu un program foarte promiţător. La ora 9:00 am privit la TV, cum oficialii ţării au depus flori la monumentele celor ce au căzut ca jertfă pentru libertatea poporului român. Era foarte frumos la TV, dar vroiam să simpt atmosfera de sărbătoare chear din îmbulzeală de pe piaţa marii adunări. Aşa că la ora 10:00 eram deja acolo. Necătând la căldura de afară, la parada militară au fost prezenţi foarte mulţi locuitori ai capitalii cât şi străini curioşi de a vedea cum decurge o paradă militară în R.Moldova, de la mic la mare, toţi erau echipaţi cu aparate video şi foto şi încercau să prindă cele mai frumoase momente ale paradei. Deşi din mulţimea prezentă multe nu prea am putut vedea, linkul dat transmite intreaga paradă din inima pieţii marii adunări http://www.privesc.eu/Arhiva/6119/Parada-militara-cu-ocazia-aniversarii-a-20-de-ani-de-independenta-a-Republicii-Moldova. Dar am încercat şi eu să fac unele poze a celor văzute de miine la paradă, păcat că însuşi atmosfera nu se poate transmite online. Militarii au mers într-un marş foarte frumos, aş putea spune dansant niţel. Soldaţi, tancuri, bătăăr, rachete, mitraliere, granatamioturi, au fost prezente cam de toate câte puţin, cel puţin le-am putut vedea îndeaproape pe majoritatea. Cei mai impresionanţi desigur au fost copii, care rămăneau cu gurile căscate şi cu ochii ca cepele de la apariţia lor şi uitau sa facă poze când le vedeau atît de aproape. Tehnica prezentată la paradă era impresionantă, cu un iz de sovietic, dar destul de atrăgătoare. Sper că la următoarele manifestaţii de acest gen să fie prezente deja şi tehnici de ultima generaţie şi performanţă. Foarte mult m-au impresionat fanfarele militare, care se pare că i-au întrecut pe toţi în măiestrie, cîntau şi dansau în acelaş timp, foarte frumos, bravo băieţi aţi fost cei mai buni. Se pare că la capitolul cîntece şi dansuri stăm cel mai bine. Dar despre distracţie mai detailat în următorul articol. Acum daţi-mi voie să vă şi ne felicităm cu ocazia a 20 de ani de independeţă şi încă a mulţi înainte, în pace şi linişte, în stabilitate politică şi economică, în progresare în cultură şi învăţămînt, în creştere în roade bogate în toate sferele: agricole, turistice, educaţionale, politice, economice, ş.a. Tuturor fericire, respect de sine şi de ţară, patriotizm cât încape în fiecare. La mai mult şi la mai mare!!!

Un sfârşit de săptămână în aer liber şi curat, la natura din Rezina, ce poate fi mai frumos? Toate astea mulţumită organizatorilor festivalului moldo-franceze Vent d’est (Vântul de Est) ce avea la bază cântecul şi cultura franceză. Pe data de 20 şi 21 august în comuna Horodişte din raionul Rezina a fost organizat primul festival în sânul naturii al cântecului francez. Până a ajunge la Horodişte mă gândeam ce va fi acolo aşa de deosebit, comună ca alte comune de la noi din ţară, cu drumuri de ţară cu praf, pietre şi tot ce vrei, sărăcie, nevoie, ţărani pe la poartă ce pun la “cale ţara”, şi copii ce se zbenguie prin ogradă aşteptând să vină şcoala cu noile cunoştinţe şi descoperiri. Pe drum admiram cu viteză din frumuseţile meleagurilor moldoveneşti care trec pe un alt plan pe lângă problemele cotidiene care ne macină viaţa zi de zi, devin ca ceva firesc, fără mare importanţă. Doar plimbândute pe dealurile, povârnişurile, colinele frumoase ale R.Moldovei înţelegi ce pierzi. Ajungând la locul festivalului mare mi-a fost descoperirea când am văzut frumuseţile acestor locuri. Dealuri pline cu roadele naturii şi rezultatul muncii în sudoare a ţăranilor, stânci cu pante abrupte şi încrestate de mâna naturii şi a timpului, scoicile ce se iveau din pietre explica faptul ca acolo cândva a fost mare sau ocean, cascadele ce încântau auzul când priveai aceste frumuseţi ale creaţiei naturii. Concertul francez în aer liber, se combina de minune cu aceste decoruri ale naturii. Înarmaţi cu o păturică, toţi spectatorii însetaţi de a asculta o muzică frumoasă se acomodase pe iarba ce se pârpălea la soare. Talentele moldoveneşti nu sau lăsat mulţi aşteptaţi, o fanfară ne-mai pomenit alcătuit de băieţaşi de la clasa a 4 până la a 10, au încântat urechile cu un repertoriu foarte frumos. Muzica franceză înterpretată de o frumoasă voce moldovenească şi în haine tradiţionale moldoveneşti parcă are o altă frumuseţe ce îţi vine greu să o descrii cu cuvinte, dar şi plăcerea primită e la fel de nedescris, ea doar trebuieşte savurată împreună cu natura, cu adierea de vântişor proaspăt şi liniştit. Vocile înterpreţilor şi repertoriul francez al vedetelor autohtone erau foarte aproape de vedetele franceze, pentru moment ţi se părea că cântă Edith Piaf sau Salvadore Adamo cu faimosul sau cântec Tombe la niege. Concertul a fost foarte super, cântecele bine înterpretate, repertoriu bine ales, atât cu cântece de prin anii 70-80 cât şi cântece moderne. Între pauzele dintre cântece aveai posibilitatea să savurezi plăcinţele de casă pentru toate gusturile, frigărui şi cârnăciori la grătar, ce mergeau foarte bine cu berea şi vinul moldovenesc. Şi chiar acolo pe loc se pregăteau şi gustoşenii de la copii pentru copii, clătite cu diferite gusturi, forme, pentru gustul fiecăruia, şi oricine avea posibilitatea să se înveţe să facă clătite. Picturi create de imaginaţia şi mânuţa copiilor chear acolo pe loc, jocuri de imaginaţie cu diferite legume, fructe, bouling improvizat la natură , fodbal, o mică galerie de fotografii cu oamenii amuzanţi şi locurile frumoase din Moldova. Ce poate fi mai frumos în vacanţa de vară din copilărie? Muzică, mâncare bună, distracţie pe cinste, până şi anotimpul a ţinut cu aceşti copii drăguţi şi dornici de distracţie. Împărţitul bomboanelor pentru mine a fost cel mai distractiv, împreună cu aceste fetiţe mi-am adus aminte de copilărie. Le-am servit cu câteva bomboane, şi ele nu puteau nici cum să le împartă, doriţi de dulciuri fiecare vroia sa aibă mai multe bomboane, ei până într-un sfârşit am făcut noi parte dreaptă şi împăcare pe viaţă. Am încercat să contribui şi eu cu puţinul pe care îl am oferindule şi câteva rechizite pentru şcoală sper să le prindă bine. Surpriza organizatorilor a fost invitata de onoare tocmai din Elveţia, interpreta Dehlila care părea foarte încântată de locurile pitoreşti şi de copilaşii de acolo, vocea şi felul ei de a înterpreta melodiile e ceva nemaipomenit. Mulţumesc iniţiatorilor acestui festival, doamnei Tatiana Pagu-Ernst-preşedinta asociaţiei Vent d’est , şi soţului ei. Sper că va deveni o tradiţie foarte frumoasă pe viitor. Acest eveniment a avut la bază un scop foarte nobil de a ajuta copilaşii din Horodişte, prin îmbinarea utilului cu plăcutul. Dragostea comună de cântecul francez a stat la baza acestui eveniment plăcut, timp de 2 zile a oferit distracţie pe cinste, muzică bună, mâncare gustoasă, odihnă la maxim, excursii la cascade, tombole, concursuri.

Nu ştiu ce gust are viaţa ta. Dar ca să fie mai delicioasă zâmbeş, bucurăte de viaţă şi ascultă o muzică bună. Eu de fiecare dată când vreau să dau o nouă aromă şi un nou gust vieţii mele ascult o muzică bună. O muzică ce să te facă să zâmbeşti şi să uiţi de rutina zilnică ce ne înconjoară. Recent am descoperit o melodie a trupei HOLOGRAF, foarte simplă ce transmite un mesaj atât de adevărat despre noi şi viaţa noastră.  Ascult-o şi tu şi fiecare clipă va începe să fie un nou început. Viaţa pare să fie o minune care nu ştim să o preţuim.   

Zilele acestea am hotărât să fac o călătorie. Sunasem cu o zi înainte de plecare şi am întrebat de ruta necesară pentru a mă deplasa din punctul A în punctul B, fără surprize.

A doua zi dimineaţa cerul era înourat şi nu promitea nimic frumos şi înteresant. Dar totuşi cu gânduri bune m-am pornit la drum. Ajungând la gara de nord din Chişinău, rog doamna de la casă unde se vând biletele, ca să-mi vândă un bilet pentru destinaţia mea. Ea mă întreabă: Pe piron este o rutieră albă?, mă uit împrejur şi îi spun, că sunt două nu-departe.

 

Foarte bine îmi spune şi îmi cere să achit suma de 60 de lei. Bine, zic achit, iau biletul şi hai să caut rutiera cu destinaţia mea. Ajung în drept cu prima, citesc pe panou nu-i direcţia mea, mă uit la a doua, tot acelaş rezultat. Am înconjurat tot pironul nici un autocar în direcţia cu pricina. M-ă apropii înapoi la casă îi spun doamnei că nu e nici un autocar cu ruta respectivă. Ea calm îmi spune: Aaaaaa…., atunci a plecat!

Bine spun, schimbaţi-mi vă rog, biletul pentru ruta următoare, se uită în baza de date şi îmi spune ca următorul va fi tocmai la 10:10. Păi, cum la 10:10, zic eu, ieri am sunat si mi s-a spus ca este rută din oră în oră, ea strânge din umeri şi îmi întoarce monitorul şi îmi spune vezi, ce scrie aici la 10:10 şi mai mult nimic.

Oftez din neputinţă să mai zic ceva şi îi spun bine daţi-mi la ora dată. Doamna îmi dă bilet la ora dată şi îmi recomandă să aştept înăuntrul gării. Afară începu să plouă şi parcă fiecare strop de ploaie avea să-mi spună ca surprizele încă nu s-au terminat.

Întrând în interiorul gării, acolo un miros, de parcă nu s-a făcut curat acolo de nu ştiu câte luni, sau s-a făcut dar cu apă din canalizare. Aşa plăcere pre cum o primeşti acolo e greu să o descrii în cuvinte, dar în schimb, poftim, televizor care aproape te surzeşte cu sunetul lui.

După două ore de aşteptare hotărăsc sa ies afară, plus că ploaia împrospătase aerul de afară şi domolise praful. Afară o “melodie” strigată de voci de şoferi ritmată de ciripitul păsărelilor, ce se bucurau că ploaia a plecat.

Deodată aud cum un şoferi strigă localitatea spre care mă îndreptam eu. M-a apropii bucuroasă de elşi concretizez încă odată spusle lui. Da, îmi spune e direcţia aceasta, urcă că acuşi plecăm, îi spun că am bilet la 10:10 trebuie să-l schimb pentru oara la care pleacă dumnealui. La care şoferul s-a schimbat aproape la faţă şi cu o voce aproape în şoapte î-mi spune că nu o să-l pot schimba, trebuie să aştept ruta de la 10.

Cu întrebarea, De ce? să nu-l pot schimba mă apropii spre ghişeul unde mi s-a vândut biletul. Doamna, amabil cu un zâmbet aproape forţat, îmi spune da nici o problemă, numai că pierdeţi 15% din sumă şi pentru biletul nou trebuie să adăugaţi această sumă. Auzind noutatea, începusem să o bombardez cu întrebări: Cum? Birocraţia şi bătaia de joc de oameni a ajuns şi la autogară? În baza la ce regulament?

Ea îmi răspunde citeşte pe perete. Mă întorc şi încep să caut cu ochii pe pereţi, dar din păcate nici urmă de aşa informaţie. Indignată şi mai tare mă întorc spre doamnă şi-i spun ca nu-i nimic de genul a 15% din sumă. Îmi recomanda să caut şeful de tură. Mă apropii întreb ba de un domn ce stătea la masă, ba de altul în alt cabinet care scria ceva, nimic, îmi spune să-l caut pe peron. În sfârşit îl găsesc, el cu o privire ce ar spune (ce vrei oare de la mine, nu vezi ca-s tare ocupat), îl întreb de ce nu pot să schimb biletul pe o altă rută, de ce nu mi se întorc banii în caz că nu vreau să mai plec cu autocarul de la 10, şi unde e informaţia pentru călători cu aceste reguli ale autogării. Îmi spune si el ca doamna recepţionistă că e pe pereţi, îi spun că deja am căutat pe pereţi, dar nu-i nimic. Uite călătorule pe pereţi şi caută cai verzi! El supărat că îl deranjez cu ditamai problemă, îmi răspunde: Şi ce vrei de la mine?, (eu sunt mic nu ştiu nimic), s-a întors şi sa dus, încercând să-l ajung din urmă, să întreb, atunci de la cine să aflu? el deja fugea de mine ca dracul de tămâie.

După un “joc de ping-pong” de la ghişeile de pe piron, la ghişeile din interiorul gării, am renunţat la căutarea dreptăţii călătorului moldovean. Nici nu am observat că între timp se apropiase de piron şi ruta mea. Deşi era încă ora 9. Repede au început să urce călătorii cu bilete, bucuros şoferul a anunţat că imediat plecăm şi în decurs de 20 de minute, deja plecasem din gara cu probleme.

Lecţia învăţată de mine nu-ţi cumpăra bilet din timp, chiar dacă ai bilet şi nu eşti atent la rutele care vin şi pleacă poţi sa-ţi pierzi ruta. Ele pleacă şi vin în dependenţă de cât de repede se încarcă cu pasageri.   

 O carte savurată între degustarea unei felii de pepene roşu şi una de pepene galben.  Precum gusturile acestor gustoşenii de vară sunt diferite aşa şi bărbatul şi femeia sunt diferiţi. Dar viaţa n-ar fi aşa de gustoasă fără ambele ingrediente. Doamna Jivago din Queen`s Park scrisă de Olivia Lichtenstein. E un bestseller internaţional ce te sustrage de la lumea virtuală la cea reală, prin prizma problemelor unei femei nefericite în căsnicie. Pe parcursul lecturii afli diferite recete a unei căsnicii nefericite, atît de la eroina romanului cât şi de la prietenele ei.La fiecare capitol eşti invitat la prepararea şi gustarea unei recete delicioasă a familiei Jivago şi nu numai. Ca să redau gustul acestui roman am sustras receta cea mai culminantă a romanului, care poate fi una din cauzele distanţării soţilor. Eroina o mai numeşte pinicilina evreiască, ce se pregăteşte de o femeie frumoasă, inteligentă şi neglijată de soţ. Reţeta se simte incompletă fără ingredientul secret, un străin romantic şi misterios, cu un accent rusesc, amestecat cu două părţi de nevoie de adrenalină, o mână de frustrări şi trei picături din aroma ameţitoare a dorinţei. Ce se primeşte în final şi ce gust are, afli doar citind cartea. În această lucrare supe-i se dă o descriere aparte ce ar explica sensul familiei, iar fiecare ingredient fiind un membru al familiei.  Doar îmreună aceste îngrediente dau gust vieţii şi unei căsnicii fericite şi unei supe gustoase. Precum simţi plăcere fiecărei linguri de supă savurată aşa şi în căsnicie cu fiecare zi, sau cu fiecare eveniment important al familiei simţi rostul, plăcerea, necesitatea ei.  Romanul destăinuie ce se poate întâmpla când încerci să schimbi ingredientele principale şi ce balabuşcă îţi ese în final, dar totodată dezvăluie şi cum se renunţă la ingredientul care pentru moment îţi crează plăcere şi satisfacţie trupească, dar cu multe răni sufleteşti a persoanelor dragi.  Te captivează de la prima pagină. Esti purtat prin toate odăile unei familii. Afli laturile pozitive şi mai puţin pozitive a unei căsnicii.  Obţii o explicaţie a cauzei infidelităţii unui membru al familiei, indiferent că e soţul sau soţia iniţiatorul alegerii drumului infidelităţii. Pe parcursul lecturării afli care sunt valorile cele mai importante ale vieţii.Un roman ce vă recomand şi vouă să-l gustaţi.  Savuare plăcută!

O îmbrăţişare e o formă de: transmitere a căldurii de la o inimă la alta, un instrument ce poate schimba dispoziţia, o metodă ce dă de înţeles că nu suntem singuri, ne alină depresiile, durerile, redă senzaţia de protecţie. Când ne atingem, în îmbrăţişarea afectuasă, înviorăm foarte mult simţurile şi reafirmăm încrederea în propriile sentimente. Adeseori nu găsim cuvintele potrivite pentru a transmite ceea ce simţim şi cu o îmbraţisare exprimăm  bucuriile sufleteşti. Pe lîngă senzaţia de bine ce ne-o lasă, mai provopacă şi o stimulare psihică pozitivă, atât la cel ce îmbrăţişează cât şi la îmbrăţişat. Este o comuniune imensă de bine ce se transmite de la unul la altul, necesare pentru dezvoltarea personalitaţii fiecarui om. Transmiţând energia prin îmbrăţişare, parcă ne dublăm forţele proprii. ...Tu ai îmbrăţişat pe cineva astăzi? Nu uita: nu pierde prilejul unei mari binefaceri... Cu acest prilej, şi ca să ne aducă aminte încă o dată despre valorile unei îmbraţişări mîine 14.07.11 începând cu ora 14:30 şi până la 17:30 de pe strada Puşkin se vor împărţi îmbrăţişări. Nu ezita să vii şi tu, sau cel puţin pe unde vei fi, nu ezita să împarţi o îmbrăţişare caldă celor dragi şi nu numai. Eu îţi dăruiesc şi ţie o îmbrăţişare bucurăte de ea...

Au mai rămas zile numărate până pe 17.07.2011, când va avea loc a zecea ediţie a tradiţionalului concert de vară organizat de Ambasada Germană.Şi ca de fiecare dată se organizează un spectacol pentru mici şi mari melomanii ai muzicii clasice. Organizatorii promit şi anul acesta un repertoriu foarte bun de muzică europeană clasică de calitate. Nu uitaţi Ambasada Germană vă invită la ora 19:30 în parcul din "Valea Morilor" la un concert la natură unde întrarea e liberă, pentru toţi melomanii muzicii clasice.  După concert, promit sa vin cu imagini şi impresii noi, pe care le voi posta pe blog, ramâne să vedem de care vor fi ele...

E Miercuri şi e 13 iulie 2011Maxima zilei de azi: Un zâmbet este o modalitate necostisitoare de a-ţi schimba înfăţişarea.                                                                                                   Bancurile zilei: S-a inventat un calculator uman. Când face greşeala o pune pe seama altui calculator.               Benzina se scumpeşte, pentru că din cauza transportării petrolului cresc cheltuielile pentru transportarea benzinei. Omagiaţii zilei:  În 1969 se naşte politologul, eseistul şi politician moldovean, dar şi actualul ambasador al R.Moldova în Franta Oleg Serebrian. Vă urez la mulţi ani şi succese mari atât în cariera personală, cât şi în reprezentarea ţării noastre cu multe succese în Franţa. O vacanţă placută vă urez. În 1972 se născuse şi actorul brazilian Murilo Benicio Ribeiro, cunoscut împătimiţilor de seriale, în special cu dublul rol în serialul Clon. Fiind unul din cei mai buni actori din America Latină, ce s-e bucură de o popularitate şi în Europa. Happy Birthday! Feliz Aniversário! Tot pe 13 iulie în 1983 s-a născut şi o renumită şi talentată actrisă de fil şi teatru din Rusia, Anna Snatkina. Cunoscută de noi prin nenumăratele roluri de succes ca: "Татьянин день", "Дуэль и смерть Пушкина". С Днем Рождения! Желаю Вам прекрасных достижений!   La 13 iulie 1942 se naşte un alt actor de talie mondială, Harrison Ford. Care prin munca sa, şi talentul acumulat prin ani, ne uimeşte de fiecare dată cu rolurile sale. Happy Birthday! Many  beautiful achievements and successful roles. Astăzi îşi serbează şi ziua de naştere preşedintele Republicii China (Taiwan). Născut în 1950, Ma Zing-Jeou avocat de profesie, care în 2008 este numit în funcţia de preşedinte a Republicii China. La Multi ani! Happy Birthday! 生日快樂！ Tuturor omagiaţilor zilei de astăzi la mulţi ani, multă sănătate şi mari realizări atât pe plan profesional cât şi personal! Ziua bună se cunoaşte de dimineată! Vă urez tuturor o zi frumoasă.

Cine nu a auzit macar o dată despre acest renumit creator de îmbrăcăminte, încălţăminte şi accesorii vestimentare, atât pentru doamne cât şi pentru bărbaţi. Nu mai întreb şi de dorinţa de a purta ceva de la renuminutul dizainer. Dar câţi din voi a ştiut că pe 11 iulie 1934 sa născut acest dizainer Italian. După ce a studiat doi ani de medicină şi-a dat seama că e pasionat de modă şi vestimentaţie. Mai întâi lucrase ca mercendaizer prin univermagurile Italiei, ca mai apoi să devina neoficial dizainer. După mulţi ani de umbră se hotărăşte cu prietenul său să scoată o nouă linie de haine revoluţionară care mai apoi îi aduce recunoştinţă mondială şi nenumărate premii. Numai plăcerea de a crea frumosul în modă şi munca asiduă l-au adus la nivelul de dizainer de succes cu recunoştinţă mondială. La multi ani maiestre, să ne creezi mereu lucruri frumoase, comode şi elegante, şi inspiraţia să nu te părăsească.

Facebook este reţeaua de socializare care doar în câţiva ani, a ajuns să aibă circa 500 milioane de utilizatori în lumea intreagă. Sintagma „dacă nu eşti pe Facebook, nu exişti” devine din ce în ce mai folosită şi pe bună dreptate! Însă, odată cu popularitatea acestei reţele de socializare, s-au născut şi o mulţime de mituri şi zvonuri. Tu ştii care sunt acestea ele si cît sunt de adevarate? Mitul nr.1 Facebook va cere bani utilizatorilor săi Acesta este cu siguranţă unul dintre cele mai răspândite zvonuri şi, din fericire, nu este nimic mai mult decât un mit (cel puţin, momentan!). Acesta se poate să se fi născut, printre altele, din presupunerea că, la fel ca alte site-uri care îşi oferă iniţial serviciile în mod gratuit, iar după fidelizarea utilizatorilor, încep să taxeze, şi Facebook va profita de popularitatea sa colosală pentru a face o mulţime de bani.Mitul nr. 2: Facebook vinde datele personale ale utilizatorilor Un alt zvon susţine ca Facebook se foloseşte de datele personale ale utilizatorilor săi pentru a face bani. Deocamdată, este doar un mit (pînă la proba contrarie). In realitate, Facebook face bani de pe urma publicitîţii plătite. În ceea ce priveşte agenţii de publicitate, aceştia nu au acces decât la nişte statistici privind gradul de accesare al reclamelor postate pe Facebook, nu la datele personale ale celor care au dat click. Mitul nr. 3: Facebook va lansa o companie demuzică.   Acesta este un alt zvon fals lansat de la apariţia Facebook-ului încoace. Conform acestuia, Facebook ar fi trebuit să lanseze deja (sau ar urma să o facă) o companie de muzică. Ce-i drept, serviciul iLike, urmat de Lala, s-a bucurat de un adevarat succes, însa compania de muzică nu a devenit o realitate nici până în prezent. Mitul nr. 4: Facebook este bun doar pentru distracţieAşa o fi fost la începuturile sale, însă, în prezent, poate fi şi o unealtă foarte bună atunci când vrei să îţi promovezi propria afcere, oricât de mică ar fi aceasta, şi să îţi faci cunoscut numele pe plan local şi, de ce nu, mondial.  Mitul nr. 5: Folosirea Facebook-ului îţi măreşte şansele de a contracta BTS-uriUnul dintre cele mai amuzante (îngrijoratoare?) zvonuri este acela conform căruia folosirea Facebook-ului creşte riscul utilizatorilor de a contracta BTS-uri. Ca atare, afirmaţia sună de-a dreptul fantezistă (asta dacă nu cumva cineva trăieşte cu senzaţia că te poţi procopsi cu o astfel de boală de pe urma tastatului la calculator/telefon), însă ascunde un adevăr (oarecum) demonstrat: un doctor din Marea Britanie a stabilit o corelaţie între rata de infectare cu BTS-uri şi numărul ridicat de pacienţi care admit că au facut sex cu persoane pe care le-au cunoscut pe Facebook şi alte reţele de socializare. Mitul nr. 6: Utilizarea Facebook-ului duce la divorţUn alt zvon – şi totodată mit – este cel care susţine că Facebook-ul este responsabil de creşterea numărului de divorţuri.   Acesta se bazează pe un raport emis în 2009 care indică faptul că 20% dintre cuplurile care divortează au invocat Facebook-ul ca motiv al separării. Cu toate acestea, este greu de crezut că Facebook-ul, de unul singur, poate duce, cu adevarat, la divorţ! În orice caz, sună mai bine să susţii că Facebook-ul a dus la destrămarea unui cuplu decât să indici... televizorul! Mitul nr. 7: Pagina personală de Facebook poate fi complet privată Într-adevar, poţi reduce drastic informaţiile la care au acces ceilalţi utilizatori ai Facebook-ului, însă pagina ta nu va fi niciodată complet privată. Oricât te-ai strădui, ceilalţi îţi vor vedea numele, poza de profil şi alte câteva informaţii disponibile pe pagina personală.  Mitul nr. 8: Poţi vedea cine îţi vizualizează profilulEste firesc sa îţi doreşti să afli cine îţi vizualizează profilul de Facebook (poate fostul/a iubit/a sau vre-un/o tip/a drăguţ/a de care îţi place!), mai ales dacă ai apucat şi era Hi5, însă, oricât de multe aplicaţii te-ar ademeni cu posibilitatea de a descoperi cine te urmăreţte cu religiozitate, niciuna nu îţi oferă informaţiile reale, pentru simplul motiv că Facebook nu permite acest lucru. Dar ce ştii tu, despre Facebook?

Ascultă la maxim.

Azi, 11iulie, avem dezlegare la ciocolată pentru că este Ziua Mondială a Ciocolatei!!!!  Ciocolata neagră, cu lapte, albă, cu alune, stafide, şi încă o mie şi una de ingrediente cu care savurezi o porţie de ciocolată. Provenind dintr-o expresie indiană, ca hrană a zeilor. Ea stimulează gusturile noastre, fiind totodată un super aliment tonic. De beneficiile ciocolatei sau scris nenumărate rînduri de laudă. Această zi e încă un motiv în plus de a savura această bunătate. Pe aşa căldură cum e afară o porţie de ciocolată cu îngheţată e foarte binevenită, mmmm......., ce gustoşenie. Ajunge cu scrisul, că mi se topeşte toată ciocolata. Poftă mare şi vouă!!! Să ne bucuram înca mult timp de gustul tău ciocolată, să creşti mare, şi să fim sănătoşi savurândute! La mai mult şi la mai mare!

Film de weekend "Bыкрутасы 2011". Un film rusesc, de un calibru foarte bun. O porţie nemaipomenită de umor, acţiune, romantism din peartea lui Милла Йовович, Иван Ургант,Константин Хабенский şi mulţi alţi actori buni ruşi. Numai ruşii puteau aşa să combine realitatea crudă cu "oamenii binevoitori" şi sentimentele omeneşti.   Privirea acestui film vă va asigura cu bună dispoziţie şi un weekend pe cinste. Vizionare placută celor care încă nu l-au privit.