De mîine!

Nu ştiu cum e pentru voi, dar mie tare îmi mai dă bătăi de cap această expresie. Felul ei perfid de a mă păcăli de fiecare dată. De a amîna iarăşi şi iarăşi să dau curs acestei chemări. Chemări de a lua plin de curaj această hotărîre. Hotărîre de a depune cu multă perseverenţă şi dăruire tot efortul necesar. Necesar pentru a ajunge acolo. Acolo, unde, în sfîrşit am să zic Da! Nu mai vreau nimic. Faptul că Dumnezeu este în mine şi în toţi ceilalţi, şi că eu sunt perfect conştient de asta, îmi este pe deplin suficient şi împlinitor!

Dar asta… de mîine…

Acuma însă…