talent tratat

fiecare om se naste cu un talent – foarte serios si deloc exagerat. Fiecare vine pe pamant cu un graunte de har. Unul il valorifica, altul- nu: cel care – da, are mai mult noroc sau mai multa minte si intuitie de a folosi momentul si locul, celalalt – nefericitul – are numai talent…
daca azi aproape ca nu se mai scrie poezie, nu-i pentru ca nu se mai nasc poeti… se scrie altceva… in proportii imposibil de asimilat, se compune altfel de muzica, se picteaza altfel de lucrari, se sculpteaza in orice (mai putin in lut si piatra) se joaca mai mult in viata decat pe scena, geniali au ajuns sa fie numiti pana si croitorii, ciubotarii, culinarii, inginerii, soferii etc. toate astea demonstreaza ca talentul oarecum se relationeaza cu moda si marketing-ul, e un soi de acuitate a individului de a reactiona la cerere.

talentul autentic erupe la oamenii liberi, la cei care-si permit sa-si satisfaca necesitatile (oare nu-i vulgar?)liber, care muncesc cu placere, nu carora le place sa munceasca. Omul talentat, ca si cel indragostit se cunoaste de la o posta, ambii au in comun o singura caracteristica – pasiunea. Numita caracteristica e tot ce atrage, fascineaza si captiveaza…

toata admiratia pentru bloggerii talentati, cei care muncesc cu pasiune fara cent-satisfactie materiala, cei pe care-i caut si-i citesc cu drag, carora le sctiu comentarii, le dau like-uri, celor pe care urmeaza sa-i descopar…