Nori de gheață la Sibiu - mai/2011Mi-am petrecut Sânzienele (nu chiar, dar ajunul lor da)în tren, alături de cel puțin două albăstrele, împărtășind cu ele păreri și îngrijorări despre mersul grânelor la bursa anului în curs. Grânele merg la bursă grupuri-grupuri, nu cum le taie spicul, da? Cumpăr toate buchetele de sânziene de la o bunicuță clasică, prevăzută cu ochelari cu ramă groasă; iau un buchet, iau trei, după care i le cer pe toate. Nu le-aș fi putut lăsa pradă soarelui, băltind în găleata aceea meschină, cu apa deja caldă; găleata nu reușea, oricât s-ar fi străduit, să fie câmpul de unde fuseseră rupte cu mișcări sigure, repezi, scurte - pocnetele tulpinilor, praful polenului. Greierii, liniștea sufocantă a arșiței, foșnetul mașinilor câțiva metri mai încolo, pe șosea. Sânzienele așteptând să fie siluite - surâzând în inflorescențe inocente, aurii - cu mișcări sigure, scurte. Mijlocul verii, suedezii fac cură de lumină, o adună cu obrocul pentru la iarnă, celebrând-o, cinstind-o, noi, mai la sud, o risipim cu nepăsare, ca pe un dar firesc, ce ni se cuvine. Timișoara, mai/2011Piața Huet, vara pătrunde în picioarele goale în cămăruța cu ziduri groase, de fortăreață, intră jovială și bucălată, cum ar veni - cu obrajii înfoiați, pe fereastra deschisă larg înspre stradă. Snopi întregi de sânziene, în vaze imense, imitație Ming, porțelan veritabil falsificat, teancuri de ziare pe podele, podelele (de patru sute de ani) scârție, acum însă-s proaspăt lăcuite, cărți aruncate cu grijă pe te miri unde, în dezordinea citirii lor. Fața ta arămie, caldă, lipită de peretele rece, alb. Spatele tău, lipit - într-o îmbrățișare definitivă - de trunchiul meu. De mâine, începe restul verii. Sursa 2011-06-25 00:25:00