Evadarea din Orașul Pisicilor

Asta-i normal? Toți în jur îs pisici și numai tu ești om. Pisici la volan, pisici la balcoane, pisici la tejghele, pisici care beau berici prin cartiere. La prima vedere – OK, simpatice ființe, numai că ajungi să-ți fie rușine pentru faptul că toate pisicile ca pisicile, da tu – om! Te ascunzi într-un ungher în speranța să nu te bage nimeni în seamă. Și, într-adevăr. Nici o pisică nu te bagă în seamă. Îți simt prezența, își scot gheruțele, însă, din punct de vedere pisicesc – ești zero absolut. Nu te vede nimeni. Orașul pisicilor este orașul în care te-ai rătăcit. Soluția? Cale-ntoarsă. Numai că nu există cale întoarsă. Adică, calea există, doar că nu și pentru omul rătăcit. Subiectul e cel care lipsește.

Dacă mijești ochii, ai să vezi cozi și mustăți. Orașul pisicilor e chiar  orașul în care ni se învârte roata dharmei. Nouă, celor 99% de oameni rătăciți. Și aici lucrurile se complică. Ca să te regăsești, trebuie să intri într-o carte. De exemplu, în 1Q84.

Intri. Citești. Altă viață. Tu ești receptorul. Haruki Murakami e perceptorul. Tu și cu Haruki-sensei aveți o relație. Una care nu se termină odată cu Q1 & Q2. Urmează Q3. Q4 e în pepenieră. Dincolo de Q4 – viața. În care principalul personaj eşti tu.

Cum să scriu mai departe despre 1Q84 fără ca să-ţi ştirbesc din savoarea lecturii dezvăluindu-ţi dedesupturi eu n-am idee.

Are ceva cu “Matrix”. Are ceva cu serialul “Naufragiaţii”. Are tare mult cu motivaţia de a scrie (a scrie bine!) şi a citi (a citi pentru a găsi răspunsuri). Seamănă şi nu seamănă cu Murakami, cel cu care ne-am obişnuit. Lectură sprâncenată!

P.S. Rămân în aşteptarea lui Q3 şi Q4.