In the air.

Aeroporturile.

Le iubesc. Chiar dacă experiența mea în călătorii cu avionul e minimă, le-am îndrăgit din prima. Îmi dau o senzație plăcută, dar totodată cu puțină frică,adrenalină și multe emoții. Emoțiile astea se împart diferit în dependență de situații. Mereu mi-a plăcut să plec, din țară,de acasă, dar să revin e cu mult mai senzațional.

De obicei, în timpul liber după ce am trecut prin toate punctele de control, îmi place să studiez împrejurimile și oamenii. Toți sunt într-o situație aparte și aeroportul e o agitație enormă, fiecare din ei plecînd sau venind. E ca o răscruce, unde toți în parte își au drumul său.

Iar momentul cînd ieși din porțile aeroportului și ești întîmpinat de cei dragi, îmi pare atît de drag, dar în același timp, atît de trist pentru cei ce rămîn singuri.

Postul asta, scris inainte,dupa toate calculele mele ar trebui sa apară cind eu voi fi deja ieșita din țară.

Voi profita din plin, indiferent de situațiile neplăcute. Și sper eu să mă întorc cu forțe noi și multe realizări plăcute.

Vreau să plec, să fug , chiar dacă par o lașă, cred că e mai bine să las totul în urmă.Pentru că trecutul, trecut rămîne, iar eu trăiesc în prezent, cu gînduri doar spre viitor.