CAROL SCHMIDT PRIMARUL CARE A ADUS ÎN CHIŞINĂU ELECTRICITATEA, PAVAJUL ŞI TRAMVAIUL
Carol Schmidt – primar al Chişinăului în 1877-1903
Carol Schmidt, profund emoţionat, răvăşit până la lacrimi, mergea prin inima Chişinăului şi oamenii îl salutau pios. La un moment, şi-a dat seama că păşeşte pe strada Gostinaia, cea care de astăzi îi va purta numele. Tot fastul acestei zile i s-a perindat prin faţa ochilor: elita capitalei îl felicitase cordial cu prilejul unui eveniment ieşit din comun – aflarea, timp de 25 de ani, în funcţia de primar al Chişinăului. Pentru prima dată, o stradă a Chişinăului fusese numită în cinstea unui primar aflat în viaţă!
Carol Schmidt, de formaţie jurist, cu studii făcute la Universitatea din Odessa, fusese ales de Consiliul Municipal în funcţia de primar al Chişinăului în septembrie 1877, pe când avea doar 30 de ani. Actuala capitală a Republicii Moldova în acea vreme era un „oraş al noroiului”: verde, cu străzi drepte, alură accentuată occidentală-orientală, dar departe încă de a fi adoptat confortul civilizaţiei de atunci.
Tânărul primar provenea din nobili ereditari germani stabiliţi în Basarabia. Era foarte bine asigurat material, părinţii lui aveau casă de piatră la Chişinău, lăsată ca moştenire. El însuşi făcuse o carieră strălucită, funcţiile de judecător de instrucţiune, de şef al sectorului de instrucţiune şi altele pe care le-a deţinut fiind şi foarte bine retribuite. Or, nu banii, ci posibilitatea de a munci pentru binele public l-au făcut să accepte funcţia de primar al Chişinăului. Sobru, pedant, tenace, energic, se deosebea de consilierii municipali, care în majoritatea lor făcuseră şcoala în condiţii casnice, prin cunoştinţe vaste şi o cultură veritabilă. Strategia pe care o elaborase Carol Schmidt avea o ţintă clară şi era de lungă durată – să schimbe viaţa chişinăuienilor în bine, în acest scop modificând însuşi aspectul Chişinăului.
Iurie Colesnic:
Casa din strada Eminescu colţ cu Varlaam – casă foarte modestă – este casa în care a trăit Carol Schmidt, primar al Chişinăului timp de 25 ani. Avea moşie foarte mare şi putea să-şi permită orice, dar el înţelegea că un om are nevoie de cât are nevoie. Interesul lui era oraşul Chişinău.
„Cârmuirea oraşului în 1877 era încă tânără, fără practică şi exemple ale anilor trecuţi şi de asta nu era de unde copia, dar trebuia de creat. Linia diplomatică nu-i era străină tânărului primar şi el îndată a priceput miezul de cârmuire: „niciodată nu încerca să-l convingi pe cel ce nu te ascultă”, „la moment cedează mai marilor decât tine”, „apropie de tine pe cei care nu au avut nici un scop şi nici o dorinţă de a pătrunde în Dumă”” (I. Colesnic, „Basarabia necunoscută”, v. VI, ed.”Museum”, 2005). Spiritul creator l-a caracterizat dintotdeauna pe Carol Schmidt, el conferind funcţiei de primar calităţi inedite.
A durat ceva timp, şi totuşi Chişinăul s-a eliberat de noroiul care-l inunda, străzile lui fiind pavate aidoma marilor oraşe europene. Datorită lui Carol Schmidt, oraşul s-a detaşat victorios de statutul său provincial, de localitate cu relaţii economice subdezvoltate. Seara, oamenii umpleau parcurile şi străzile, pentru că primarul aduse în urbe lumina electrică. În Chişinău fusese construit un sistem de salubrizare, trasă apa în curţile oamenilor. Însemnul cel mai pregnant al bunelor schimbări s-a arătat a fi tramvaiul. El asigura o circulaţie comodă şi rapidă, devenind un mijloc de transport îndrăgit al populaţiei.
Carol Schmidt a făcut poate că mai mult decât intră în obligaţiile unui primar. El a încărcat cu sens viaţa orăşenilor, înlesnind deschiderea unor valoroase instituţii de cultură, printre care Muzeul Ţinutului, Şcoala Naţională de Desen (azi Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”), câteva licee, susţinând organizarea la Chişinău a unor manifestări culturale remarcabile. Pleda pentru transformarea Chişinăului într-un centru cultural. Rămas văduv, cu patru copii, a pledat cauza copiilor orfani şi a păturilor social-vulnerabile.
Fireşte, a avut şi slăbiciuni. Nu întotdeauna şi-a ales adepţii potriviţi, la un moment, a început să se lase măgulit de laude, şmecherit de oameni necinstiţi. Dar toate accidental. N-a tolerat corupţia, pe timpul lui în primărie fusese introdusă o mai bună contabilitate. La Chişinău se dezvoltau cu succes operaţiile bancare. Construise pentru primărie un nou sediu.
„Îmbunătăţirile capitale au fost introduse şi parţial sfârşite sub primarul Schmidt: podurile, care costau foarte mult la început când a fost dată antrepriza pentru instalarea lor, binecunoscutului Pronin (acesta a dorit să se îmbogăţească cu 120%), după aceasta ele se construiau mai ieftin, într-un mod gospodăresc, apeductul a fost reuşit – construit de către inginerul englez Garrissom; au fost începute construcţiile spitalului de boli infecţioase, a abatorului, au fost făcute careva schimbări la pieţe, a fost efectuată o cumpărătură reuşită – 3000 desetine de pământ şi la fel cu succes au fost realizate datoriile orăşeneşti… Esenţial este că atunci a fost pusă temelia îmbunătăţirii”. (I. Colesnic, „Basarabia necunoscută”, v. VI, ed.”Museum”, 2005)
Obârşia sa germană nu s-a reflectat nicidecum în relaţiile cu populaţia autohtonă. Ba din contra, Carol Schmidt etala respect deosebit faţă de băştinaşi: vorbea româneşte, era un profund cunoscător al culturii moldoveneşti. Arhivele şi memoriile contemporanilor conţin mărturii despre concertele, organizarea cărora le stimula Carol Schmidt, la care se purtau costume naţionale şi se interpretau cântece vechi moldoveneşti.
O relaţie aparte avuse primarul-reformator cu populaţia evreiască din Chişinău, care constant figura printre alegătorii lui fideli. Pogromul evreilor din 1903 la Chişinău a constituit un şoc pentru Carol Schmidt, tragicul eveniment schimbându-i ireversibil viaţa. El şi-a anunţat demisia din funcţia de primar, în semn de protest împotriva Răului social şi uman, profund decepţionat că într-un oraş european, după cum considera el Chişinăul, a fost posibil aşa ceva.
După aceasta, Carol Shmidt a mai trăit încă aproape un sfert de secol. „I-a fost dat să vadă Unirea Basarabiei cu România, să cunoască stilul şi ambiţiile administraţiei româneşti, care n-a schimbat denumirea străzii Schmidt… La un deceniu de la dispariţia, în 1927, a acestui ilustru primar al Chişinăului, mormântul lui a rămas neîngrijit şi doar o cruce modestă de lemn străjuia la căpătâiul lui…” (I. Colesnic, „Basarabia necunoscută”, v. VI, ed.”Museum”, 2005).
„…oraşul nostru n-a avut niciodată un primar ca neîntrecutul Carol Schmidt” – scria unul din contemporanii săi Pavel Cuzminschi. În memoria chişinăuienilor, primarul-reformator Carol Schmidt rămâne a fi şi primarul-etalon.
Autor: Viorica Cucereanu
Va invit sa descoperim personalitatea lui Carol Schmidt in cadrul evenimentului organizat de catre Centrul de Informare si Documentare “Chisinau” in data de 24 iunie 2011, in incinta Bibliotecii Municipale “B. P. Hasdeu” unde va fi vernisata o colectie de tablouri ale Chisinaului vechi realizate de catre Ghenadie Sontu.
Filed under: ARS DOR, Chisinau, Exhibitions, Moldova art, Moldova Culture Tagged: Carol Schmidt, Chisinaul Vechi, Expozitie, Ghenadie Sontu

Sursa
2011-06-17 19:17:47