Cică, nu sunt demnă să vorbesc limba mea maternă (?!) şi-ar trebui să vorbesc rusa

Ştiu că, în primul rând, comentariile unor trecători de bloguri care nici măcar nu au curajul să-şi lase numele adevărat la comentariu trebuie ignorate. În al doilea rând, ştiu că publicarea articolelor de blog e o activitate diferită de publicarea unor articole în presă, ziare, buletine de ştiri etc. Cu toate acestea, îmi expun şi eu părerea, indignată.

Am aflat că expresia mi-i interesant este traducere din limba rusă, motiv pentru care eu nu mi-aş vorbi limba maternă corect şi aş traduce rusa în română. Reieşind din asta, mi s-a recomandat să vorbesc rusa. Şi s-a pus, din cauza mea, ştampilă neagră pe predarea limbii române din Chişinău (cu toate că nu am făcut liceul la Chişinău).

Aşa cum sunt ruşi în Moldova care stau cu coarnele în gard nevrând să înveţe limba română, aşa sunt şi români care-s intoleranţi la cele mai mici greşeli făcute uneori din întâmplare sau iscodesc ei greşeli din mers. Am ştiut tot timpul că româna care ne reprezintă e româna ţăranului, omului de la sat, pentru că, să fim serioşi, nici Moldova, dar nici România – nu au fost niciodată ţări de boieri, ci de ţărani. Româna mea, deci, nu e româna DEX-ului. Dacă cineva verifică postările pe blog cu DEX-ul în mână, îi recomand să se abţină de la comentarii :) Dacă s-a trezit acum cineva care pretinde că posedă limba română la perfecţie, iar cei imperfecţi nu sunt demni să o vorbească: să-şi ţină pentru sine comentariile.

Eu vorbesc limba română. Asta e limba mea maternă. Să-mi spui că nu sunt demnă să vorbesc limba mea maternă e ca şi cum mi-ai spune că nu sunt demnă de mama mea. Iar asta deja e intolerant din partea mea. La gunoi aşa comentarii şi aşa atitudini, şi aşa persoane, şi aşa concetăţeni.