Lucru făcut de mântuiala!

Ieri, plimbându-mă pe lângă monumentul arhitectural vila urbana a lui V.Herța, cea care a găzduit Muzeul Național de Arte Plastice, m-a cuprins o jale imensă, iar cetățeanul din mine brusc a devenit rebel și a început să protesteze împotriva sistemului care tolerează lucrul făcut de mântuiala, care nu pune preț pe valorile culturale, istorice și artistice.

Deși, relativ cu puțin timp în urmă, oficialii noștri s-au grăbit să raporteze repejor că practic s-a finisat restaurarea acestui edificiu, ceea ce am văzut denotă o cu totul altă realitate: tencuiala pe alocuri a căzut, dezgolind urât pereții suri, bucăți întregi din fațadă arată ca niște carii parazitare, ramele ferestrelor sunt pline de fisuri și umflate de umezeală, ferestrele mânjite de vopsea alba, stau ca niște ochi plânși și se uita la trecători, înăuntru stă o scară solitară așteptând lucrătorii ca să-și duca treaba la bun sfârșit.

Sincer, imaginea este dezolantă: o clădirea proaspăt renovata, un simbol al tezaurului arhitectural plină de sechele, lăsate de constructorii, meșteri și zidari iscusiți, care fie că au folosit materiale de o calitate îndoielnica, fie că au făcut lucru de mântuiala.

De altfel cum se explică că fiind efectuate lucrările cu puțin timp în urmă, clădirea a ajuns să arate în acest hal?

Cu regret am constatat, că prin acest exemplu ne arătam nouă înseși și oaspeților capitalei cât de mult valorează cultura noastră, cât de importante și prețioase sunt monumentele arhitecturale, și în ce măsură protejam și păstrăm valorile istorice și artistice.

Păcat că nu ne-am învățat până astăzi că istoria, arta și cultura sunt cele mai importante valori ale unei națiuni…