Sărăcia ca fenomen cultural

Sărăcia este o stare de comparaţie. Suntem săraci în raport cu ce ?

Cineva la ţară care are trei vaci, două oi şi o pîrloagă pe care o lucrează şi care nu a văzut niciodată „Santa Barbara” nici „Tînăr şi neliniştit” şi care nu a fost niciodată la Chişinău, cel mult a fost la Cahul, la periferie, la tîrg, poate trăi o viaţă fără să ştie că e sărac. Dacă s-ar uita la alţii cum au lift în casă, trei maşini, televizoare cu plasmă şi-ar da seama că e sărac şi ar dori să-şi depăşească condiţia.

Dar, există şi o sărăcie obiectivă. Deci dincolo de toate aceste extreme există o sărăcie de care nu eşti conştient pentru că nu ai cu ce o compara aşa cum există şi o sărăcie indusă prin comparaţie. Dar există şi o a „treia” sărăcie, o precalitate obiectivă. De exemplu, să vrei ca tînăr să studiezi şi să nu poţi s-o faci pentru că nu ai bani să mergi la şcoala din apropiere, să stai în gazdă iar dacă ai o vocaţie artisitcă să nu-ţi poţi cumpăra o vioară sau cărţi. Asta e o sărăcie obiectivă.

Cele trei sărăcii sau mai bine zis ultimele două se amestecă deseori. Uneori ni se pare că suntem mai săraci decît de fapt suntem. Şi ni se pare că ne-am putea împlini mai mult dacă am avea resurse mult mai mari

Deci, sărăcia e relativă. De pildă cineva de aici s-ar simţi sărac pentru că nu are iPhone, iPad şi iNuştiuce şi se uită cu invidie la ală care are de toate. Dar repet aceasta este o chestiune de cultură, de raportare. În momentul în care eşti conştient de faptul că există milioane de oameni care nu au apă (lasă că nu avem noi căldură, dar alţii nu au apă), n-au pîine, nici electricitate, atunci iarăşi e foarte important să-ţi dai seama că Dumnezeu te-a binecuvîntat cu un minim de bunuri de care cu adevărat trebuie să te bucuri.

Cei care îşi imaginează că se duc în Occident şi deodată vor avea de toate sînt după părearea mea, victimele acelei sărăcii culturale, adică induse cultural prin mass-media, nu neapărat tot timpul şi săraci în mod obiectiv aşa cum am spus anterior. Sigur, sînt şi săraci obiectiv care eu plecat să culeagă căpşune prin ţările Europei pentru ca să-şi plătească ratele la o casă şi să aibă un trai cît de cît decent. Deci, problema sărăciei este una complexă şi ar trebui să avem o aplicare mai atentă asupra fenomenului şi să facem aceste distincţii minime.

Fragment din discursul teologului român Radu Preda în cadrul conferinţei ” Tînărul Ortodox în societatea post-modernă ” ţinută la Chişinău pe 12 aprilie 2011, în contextul ” Săptămînii tineretului ortodox ” organizată de Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi (A.S.C.O.)