Imaginaţi-vă că-njur

Pe tot parcursul zilei de duminică, am avut certitudinea că Dorin Chirtoacă va redeveni primar şi că se va termina odată coşmarul campaniei electorale. În fond, o campanie făcută ca la carte (a se citi „în raport cu nişte cetăţeni ca la carte”), ar trebui să le ofere candidaţilor şansa de a discuta de la om la om cu fiecare cetăţean, iar în cazul în care nu le ajunge forţă şi timp, să le transmită mesaje coerente şi clare prin intermediul mass-media.

Noi încă suntem la faza în care de cele mai multe ori, candidaţii discută între ei, iar cetăţenii sunt nevoiţi să urmărească acest spectacol pentru că, vorba aia, „pe ăştia-i avem, cu ăştia defilăm!”. Să nu ne mirăm sau supărăm, atunci, când până şi cei mai merituoşi candidaţi sunt etichetaţi drept clovni sau, în cel mai bun caz, drept actori (mai buni ori mai proşti).

Cu toate acestea, boicotul nu este o soluţie, pentru că oricum cei care boicotează pur şi simplu n-au avut cum să protesteze şi să le „dea o lecţie” actualilor politicieni, dat fiind că oricum şi fără ei, peste 30 % dintre chişinăuienii cu drept la vot, au votat. Prin urmare, „protestul” lor nu va fi văzut decât drept sabotaj din interior, dinăuntrul sistemului fragil democratic pe care se chinuie unii (cu asistenţa vesticilor) să-l pună pe picioare. Şi aici, rog să vă imaginaţi că înjur. Înjur de ciudă, de furie şi de deznădejde, pentru că trebuie să-mi explic de ce tinerii moldoveni nu dau doi bani pe propria lor părere, de ce tinerii moldoveni aleg să se eschiveze de la responsabilitate, de ce tinerii moldoveni preferă să stoarcă statul de bani pentru alegeri continue, de ce tinerii moldoveni nu se gândesc la familiile lor care muncesc în afară şi care n-au putut să voteze împotriva comuniştilor. Dar, mai presus de toate, înjur pentru că trebuie să-mi explic de ce un tânăr moldovean spune asemenea lucruri despre alţi tineri moldoveni şi de ce mă încăpăţânez să cred că mâine va fi mai bine pentru că tinerii moldoveni îşi vor fi învăţat lecţia.

Şi toate astea, în condiţiile în care să fug nu vreau, iar să accept nu pot.

Punct şi de la capăt.