Vreau să cred că m-am maturizat şi nu pentru că am 24 de ani, ci pentru că a trebuit, de-a lungul anilor să-mi port singură de grijă, nu doar financiar, ci şi sufleteşte. Am crezut, tot acest timp, că oamenii sunt buni, că oamenii au nevoie de dragoste, suport, încredere, dar am înţeles că oamenii nu au nevoie decât de jocuri.
Omului trebuie să-i iei pământul de sub picioare, ca să se poată înălţa. Reguli care se abat de la greşeli şi greşeli care întăresc regula. Trebuie să fii într-o continuă alertă, ca să nu dai prea mult, ca să nu plictiseşti, ca să nu sufoci, ca să placi, ca să cucereşti, ca să impresionezi. Tu, tu, tu, tu, tu. De parcă ceilalţi fac parte din tine, dar nu ca şi picioare de alergat, ci ca piedici.
Încep să înţeleg, pentru că n-am vrut niciodată să privesc din ochii egoistului, că lumea e mai frumoasă când nu-ţi pasă, când aştepţi, când ceri, când vrei, când refuzi. Obişnuim să ascultăm o voce care ne spune că nu arătăm bine şi să ignorăm alte zeci, care îţi admiră frumuseţea. De cele mai multe ori, acea singură voce, e chiar a ta. Obişnuim să credem că nu suntem în stare de nimic, deşi suntem singurii care se zbat.
N-ai obosit? N-ai obosit să-ţi pese mai mult de alţii decât de tine? Să n-ai răgăz să te priveşti în oglindă, ca să vezi cum te-ai schimbat în ultimii ani, nu ca să vezi cum îţi stă machiajul, nu ca să vezi cum îţi stă părul, ci să te vezi pe tine şi să-ţi zâmbeşti. N-ai obosit să te întrebi ce trebuie să mai faci, ca să îl dai pe spate pe X sau Y, fără să te fi gândit dacă ei te-au cucerit sau doar există, pur şi simplu, ca punct de STOP într-o alergătură fără rost.
Joacă-te, dar fără să fii jucărie. Lasă-te cucerită, înainte de a cuceri palate goale şi de a rămâne cu balaurul, nu cu prinţul. Când simţi că nu se merită, instinctul nu te înşeală şi, chiar dacă te înşeală, lasă-i pe ceilalţi să îţi demonstreze contrariul, lasă-i şi pe ceilalţi să lupte, lasă-i şi pe ceilalţi să obosească, lasă-i şi pe ceilalţi să se întrebe unde au greşit şi ce au de făcut.
Când joci după regulile lumii, şi nu după regulile inimii, toate se aranjează mai frumos. Căci, atunci când nu vrei, primeşti şi, atunci când renunţi, te caută. Jocuri prosteşti, pentru oameni plictisiţi. Un fel de jucării sexuale pentru viaţă, toată viaţa. Oamenii se joacă de-a viaţa, pentru că altceva nu ştiu şi, pentru că jucăriile altora par întotdeauna m-ai interesante, unii aleg să se joace cu inima, mintea şi sufletul tău.
Filed under: de suflet:)
