Niciodată nu pare a fi momentul potrivit, decât pe ultima sută de metri- care nu poate fi aplicată, ca regulă, întotdeauna. Din raţiune, convingeri religioase, speranţă, teamă sau obişnuinţă aşteptăm acel semn care să ne convingă că, da- asta trebuie să fac.
Toate se întâmplă cu un motiv şi mie, cel puţin, dacă nu mi s-a întâmplat un lucru când mi-am dorit, a fost pentru că, dacă s-ar fi întâmplat atunci, nu ar mai fi existat ocazia să se întâmple altele, mai bune.
Pentru unele acţiuni, însă, nu existe semne. Nu există pentru că le ignorăm sau le-am ignorat prea mult timp ca să le recunoaştem. Ca un roşu la semafor, când strada e liberă. Te asiguri puţin, până treci, şi gata. Ai impresia că ajungi mai repede unde ţi-ai propus.
Când te grăbeşti spre nimic, laşi în urmă tot.
Filed under: de suflet:)
