Despre mutare nu pot să spun decât că, încă mă simt ca într-o vacanţă- într-un hotel. Lucrurile îmi sunt străine; nu ştiu care e dulapul de farfurii, nu ştiu cum merge noul aragaz sau maşina de spălat. Dimineaţă nu ştiam cum să încui uşa şi mă grăbeam să ajung la muncă. Codul de la alarmă coincide cu ziua şi luna mea de naştere- ziua şi luna de naştere a proprietarului.
În weekend o să vină Nicholas- sigur nu scap de un joc la calculator; sper să îmi fac timp să răsfoiesc nişte cărţi din bibliotecă. Între timp, am vizitat, în interes de serviciu, oraşul Wolverhampton. Deşi casele şi cartierele englezeşti par la fel, oamenii sunt diferiţi, de la oraş, la oraş. I-am găsit mai calzi, mai zâmbitori- poate şi pentru că e un orăşel mai mic decât Birmingham, fără prea multă agitaţie…
Am găsit cartea în bucătărie, prin celelalte cărţi de gătit. Presupun că really annoying înseamnă atunci când Ade nu găteşte 
Filed under: de la lume adunate, My life in UK
